Penita virtuala e umezita bine de ganduri si acum sa scriu:
Ti-as spune ca te iubesc, dar poate e prea devreme. Te stiu de doar doua saptamani de zile in care ne-am mai ciondranit noi, dar tot unul in bratele celuilalt am ajuns. Ma faci sa ma opresc pe o secunda si sa o lungesc, sa o fac tot mai lata doar ca sa mai stai un minut cu mine. Si tot nu-ti spun ca te iubesc! M-ai face nebuna! Ah… eu si gandurile mele… de copila.
Ma simt ca un titirez in preajma ta… Ma lovesc de fiecare privire a ta, de mana ta stanga pe langa mana mea doar doar sa o prinzi, de fiecare fior din ceea ce se numeste “inima” si in acelasi timp… de realitate. Ma cam stapanesc sa nu te iau in brate din 5 in 5 minute sau sa te sarut in mijloc de strada pentru ca… Stii… nu indraznesc (inca). Stiu… e cam ciudat sa iubesti un om atat de repede doar pentru ideile lui, pentru felul lui de a fi, pentru tot ceea ce inseamna el. Dar eu simt ca… ca… te iubesc!
Pentru tine... Say it again
