Ia-ma de mana… Te rog… Nu spanzura si speranta asta doar ca sa fi barbat. Stiu ca nu poti sa plangi in fata mea, dar sa stii ca pe pantecul meu te poti aseza chiar si pentru o scurta reverie. Poti zabovi mai mult langa mine sau scrie-mi in palma ce vrei sa imi spui. Sunt aici… voi fi… Te poti lasa pe mine de-a intregul, nu ma va durea nimic… Promit… Pentru ca pot… pentru tine.
Singuratatea iar ma mangaie pe crestet. Ma trec fiorii. Ma vrea intepenita… acolo, in colt. Ma vrea uitata… Ma vrea lipsita de gust, culoare, sunet. Ma vrea moarta in mine. Ma vrea fiinta fara suflare… Ma vrea… si ea tot nu inceteaza! Imi strang de vene ca nu cumva sa intre. O vad in fata mea mea cum cere ca si cum eu sunt o simpla proprietate cumparata de la un Diavol in noapte, de la un Inger inocent ce nu stie sa separe raul de bine. Ea nu imi rateaza nicio privire… Ea stie cand ma doare… Cu un deget imi mangaie rana, plimbandu-se printre randurile de globule si desfacand-o, tragand de piele. Si tot degetul din rana il baga-n gura… O prima lovitura!
Tot singura sunt printre oameni, tot singura cand vantul imi bate-n spate. Tot singura, tot eu visatoare, cu juma’ da fata neagra cand sufletul imi tace, cealalta rosie cand iubesc si el nu stie. Tot singura ma las pe pat s-adorm, sa treaca timpul si sa te vad din nou. Tot singura stau in ploaie, numai eu… gandurile de ieri se fac ghemotoc de amintiri si vara iar imi pare rece… sunt tot singura. In urechi imi canta iar melodii ce scot lacrimile din ochii mei fara sa vreau, fara sa vreau sa le simt… fara sa vreau… Tasnesc la fel ca nebunii din mine… au luat-o razna. Una imi intra in gura… e rece si fara gust. Sufletul mi se cojeste… prea multa singuratate.
Mi-as tranti sufletul de perete, sa-l fac sa urle inafara trupului meu… ca stii… ma doare… ma doare ca el doar in mine stie sa se descarce. Am ajuns sa imi plang gandurile… singura, tot singura. Am ajuns sa imi strang in pumni lacrimi inca nevarsate, sa fac din palme vai unde imaginatia curge in directii diferite si cateodata “un ramas bun” le face sa curga mai repede, sa piarda cate putin din notiunea timpului trecut… sa piarda putin din… mine.
