Imi vin in minte acum sunetele impaienjenite ale unui pian putin afon dintr-o camera dezordoanta, cu carti pe rafturi si hartii aruncate peste tot… O masa mereu plina si prafuita in fata unui pat mare si albastru peste care ma asezam si te asteptam sa vii… Erai ud si rece, abia iesisesi din baie… Ochii iti erau clari si sinceri. Copila din mine s-a atasat de tine, iar femeia din mine inca te doreste…
Ridica-te! Deschide usa casei tale si vino dupa mine, ia-ma in brate, strange-ma cu toata fiinta ta si spune-mi ca ma iubesti… Din cate vezi, ai ramas sezand pe pat, cu ochii mari, urmarind cursurul cuvintelor mele presate pe o foaie simpla de hartie. Eu inca te astept, mana-mi sta intinsa iar corpul sa-l cuprinzi si sa nu-i mai dai drumul.
O fericire dozata gram cu gram era asa evidenta incat cei din jur refuzau ca exista… dar noi nu stiam ce e teama, noi traiam clipa… Impreuna… fara prejudecati. Mi-am lasat trupul in mainile tale sa cada, mi-am lasat tremurul sub sarutul tau sa amorteasca, mi-am lasat ochii-n jos pe pieptul tau sa sada. Am stat goi in pat si beti de inamorare, lumea pentru cateva ore statea la pragul usii, iar noi? Noi ne traiam nebunia…
Cu buzele rosii de la atata sarutare, ne intorceam pe toate partile in pat si radeam ca doi copii ce se jucau cu fluturii… Tremurai de placere, imi adorai pielea si ma sarutai atunci cand nu ma asteptam sa o faci. Obisnuiai sa te lipesti de mine ca un copil, sa -mi asculti bataile inimii si sa privesti in gol. Ne cunosteam de putin timp, dar parca timpul asta l-am mai avut impreuna…
Ultimul sarut de mine sfasiat… Te-a durut, stiu… Si stiu ca nu ma vei uita, chiar daca pleci si nu te mai intorci. Stiu ca nu am dreptul sa te iau de acolo de unde esti, doar pentru ca eu am nevoie de tine…
Te iubesc,
Victoria
