Egoista de cateva ore, m-a lasat fara sange. Si-a tras, nebuna, venele din mine asa cum smulgi o buruiana din radacini. O gura rosie de la caldura se arata timida din piept, buzele se destind singure… vantul tanar de dimineata le racoreste. Se umezesc singure… Se preseaza una pe cealalta, se iubesc. Se deschid – iubire. O mana iesise subtil din mijlocul pieptului meu. Gusta putin din aer, ii place… Continua… Un deget, doua, trei… Mangaie aerul incalzit deasupra mea, se roteste spre stanga…

- De ce stanga?

- Sa te apuc mai bine…

Se desprinde, mana se intinde. Se intinde si cealalta. Se schimba anotimpu’. Zambetul se lungeste peste gura si apoi se strange atunci cand timpul, la fel ca si ea, renunta la mine. Cu mainile inca pe marginea gurii pieptului desfacut sta. Ma marginesc. Carnea se invineteste. Nu ii pasa. Priveste in jur. Simte. In fata mea un mim gol si alb. Vreau sa il salut. Ea nu ma lasa.

- Buna! putin ragusita…

el ridica podul palmei albe in fata mea in semn de salut

- Da’ ce cauti p-aici?

Mimul privi spre mine, deseneaza cu degetul o inima pe pieptul lui. Ea cu privirea-i ca de sarpe atinge. Trasarise! In lipsa de clipire… ochii ii curg pe mine. Si iese!!!

Last beat of my heart…

Mimul zambeste.