Si daca ai sti ca inlauntrul fructului pacatului

Se afla mierea ce iti va cobori mainile,

iti va indulci cararile.

Si daca ai sti ca miezul este suferinta

Ti-ai mai intretine viata-n pasi de  vals cu o fiinta

Ce-i jura credinta pomului?

Si dac-ai sti ca pomul e imbalsamat  cu fericire

si miresme line sa coboare-nspre tine

Ai mai sta gol in fata mea?

Si dac-ai sti ca rodul meu este insasi nemurirea

Te-ai intoarce cu spatele inspre fiinta

si cu fata inspre mine?

Si dac-ai sti ca ochii-mi sunt simple frunze

mi-ai mai calca privirile-n picioare ?

(Oh, mi-ai mai stinge din racoare)

Eu imi asez coroana de frunze

caci dupa cum vezi, iubite, a venit primavara.

Tu ramai intrebandu-te daca am fost eu sau balerina

ce ti-a dansat o-ntreaga noapte-ntr-o cutie

mila si daruirea,

izbanda si tacerea,

razboiul, nemurirea.

Invartindu-ma, iubite

mi-am inchis coroana.

Pe  maine dimineata…

Egoista de cateva ore, m-a lasat fara sange. Si-a tras, nebuna, venele din mine asa cum smulgi o buruiana din radacini. O gura rosie de la caldura se arata timida din piept, buzele se destind singure… vantul tanar de dimineata le racoreste. Se umezesc singure… Se preseaza una pe cealalta, se iubesc. Se deschid – iubire. O mana iesise subtil din mijlocul pieptului meu. Gusta putin din aer, ii place… Continua… Un deget, doua, trei… Mangaie aerul incalzit deasupra mea, se roteste spre stanga…

- De ce stanga?

- Sa te apuc mai bine…

Se desprinde, mana se intinde. Se intinde si cealalta. Se schimba anotimpu’. Zambetul se lungeste peste gura si apoi se strange atunci cand timpul, la fel ca si ea, renunta la mine. Cu mainile inca pe marginea gurii pieptului desfacut sta. Ma marginesc. Carnea se invineteste. Nu ii pasa. Priveste in jur. Simte. In fata mea un mim gol si alb. Vreau sa il salut. Ea nu ma lasa.

- Buna! putin ragusita…

el ridica podul palmei albe in fata mea in semn de salut

- Da’ ce cauti p-aici?

Mimul privi spre mine, deseneaza cu degetul o inima pe pieptul lui. Ea cu privirea-i ca de sarpe atinge. Trasarise! In lipsa de clipire… ochii ii curg pe mine. Si iese!!!

Last beat of my heart…

Mimul zambeste.

Din mine. Din tine. Din noi rasufla greu. Am luat din tine si din mine si am pus totul intre noi. E mica, saracuta. Da din aripe, dar numai ea stie sa zboare printre doua stanci intoarse spate-n spate, cu vai crepate , incapatanate, cu ingeri, printi demonici intr-o simfonie beata de sunete plututioare, de dorinte, de tot ce nu ne doare … Ah! Iubire… Numai atunci cand ne aplecam peste un pat ne intoarcem unul catre altul. De m-as lua pe mine insami in brate, asa cum am facut ieri fara tine, as ramane nemiscata intr-o strangere fara cuvant, fara caldura, fara pata. As ramane eu fara noi… as ramane eu… doar eu…doar eu inconjurata de toti si de toate, cu tine in celalalt colt de noapte.

Hai sa ne dezvelim… Complet. Nu doar o parte. Nu doar fata sau mana. Nu doar ochii sau gura. Te vreau gol in fata mea. Intelegi? Te vreau gol… Te vreau mut ca eu sa iti pot sopti ca mi-e dor de tine… mi-e dor de tine… Nu te vreau cu o camasa frumoasa in niste pantaloni negri cu flori in mana, te vreau alb pe piele si mirosind a ciocolata. Nu vreau sa imi saruti mana, ci sa ma iei de mana cat mai repede sa nu ne prinda noaptea. Hai, intinde-mi mana, lungeste-o sa ajunga pana la mine… Tu esti departe… Dar nu conteaza. Soarele stie sa luceasca pentru amandoi in aceeasi zare, in acelasi ritm, aceeasi culoare rosie-galbuie… Hai sa patam cerul cu speranta. Hai sa patam cerul cu iubire… Hai sa secam cerul de albastru si sa-l intindem peste patul nostru… Asa poate o sa zambesti mai des… Asa poate o sa vii mai des… langa mine.

Mi-e sete de tine, de o gura mereu umeda, de aceeasi mana tremuranda pe obrazul meu stang. Mi-e sete… Nu ma pot opri! Hai, vino mai aproape ca imi e rece… Pentru ca stii… si stelele pierd din lumina atunci cand luna e departe asa cum si pomii pierd din frunza cand vantul incepe-a bate. Bratele s-au lasat jos, langa trupul meu, proptite… Timpul nostru traspira geamul de sticla dintre noi… Nu te mai vad… Unde esti? Picurii se aduna innebuniti de doua suflete, se trantesc singuri de pamant, sa fac apa de baut. Dar tot imi e sete! Pierdut esti iar in zare. Ne vedem noi intr-o zi… Cand poate tu ma cauti si eu inca voi dormi in dimineata