Victoria Casian Blog

Sper ca in noaptea asta nu mai vine. Nu mai vreau sa-l vad cum ma loveste dur si fara mila. Ce i-am facut? Ce vrea de la mine? Intr-o seara m-a trezit din somn, batandu-ma barbateste pe umar de doua ori. Eu eram cu plapuma trasa pe mine, imi era frig, tremuram desi aerul era cald ca de vara. Fratele meu era dezgolit, mie imi era frig. Cum Dumnezeu sa fie posibil? Dormeam in acelasi pat, fiecare pe salteaua lui. Camera mea inca nu era zugravita. Frigul continua sa-mi tremure carnea de pe mine. Mi-am tras patura mai tare peste mine si ma fortam sa adorm. La urechile mele un gafait. M-am speriat. Am deschis ochii brusc si nici nu indrazneam sa ma uit in spatele meu. Stiam ca in partea dreapta a patului aveam o oglinda mare si eu una nu ma simteam in stare sa pot sa privesc in spate. Gafaitul continua. Ma obseda. Nu mai aveam somn, dar nici putere sa-l privesc pe gafait. Gafaitul era tipic pentru un om care alergase mult sa ajunga undeva si care era disperat. Mi-am auzit numele foarte raspicat. Nu am mai bagat de seama gafaitul. Intr-un final am adormit. Aseara iar m-am trezit ca arsa la ora 3. Nu mai suportam ora aia. Il simteam cum umbla prin casa, ii simteam respiratia. Am inchis ochii crezand ca nu o sa-l mai simt si in fata ochilor mei, asezat la picioarele mele, statea el tintindu-mi privirea, tintindu-mi fiinta care nu era pregatita. Credinta – Necredinta. Asa treceam de la o stare la alta. Si el profitase de fiecare secunda de deznadejde. Ochii ii erau rosii, insangerati. Eu eram silita sa stau nemiscata, nu puteam sa tip, nu puteam nici sa deschid gura. Tipam in mine. Doar el am auzea si zambetul ii venise pe buzele negre. Cu mana stanga pe piciorul meu, privirea lui intra in mine si toracele mi se ridicase. Imi oprise respiratia! Am uitat sa mai respir. Am uitat de timp. Si tot ce am stiut sa fac a fost sa ma rog. Nu prea stiam eu multe despre rugaciune, dar stiam ca orice spus din inima poate dobori sau cel putin indeparta silueta neagra de mine,de sufletul meu si sa raman in siguranta. De trup uitasem sa-i port de grija. Ma luptam cu o gheara. Ma luptam cu el, desi eram incepatoare. Se adapa violent din scaparile mele, din sudoarea mea prelinsa pe tample. El era inca nemiscat. Tot acolo, sezand diplomatic pe pat. Eu ma zbateam de una singura sa cer ajutor. Dar sunete reale nu mai existau. Eram doar eu si el. Fata in fata. Nu suportam sa ma atinga. Aveam impresia ca energia mea se prelingea toata printre degetele mele de la picioare. Si strangeam de ele. Sa ma lase. El tot mai tare ma apuca de picior. Vroia sa-l urasc si nu i-am facut placerea asta. Am zis “Doamne ajuta-Ma!” si invocam expresii pentru prima oara ca si cum le ziceam din minte. Ca si cum ele existau acolo, in natura mea, in fiinta mea. Paralizata complet in pat de privirea lui, imi tot repeteam in minte ca “pot..pot” , dar mai ales sa nu uit ca eu sunt reala si ca el nu face parte din lumea mea si nu o va face niciodata. Era doar imaginatia mea…Doar imaginatia mea !!! Era? Chiar era?!?! Isi bate joc de mine? Uuuu..nu. NU !!! Nu ma mai atinge!! Lasa-ma in pace !! Ma doare… Lasa-ma !!! Ma dureau plamanii…Ma apasa toracele. Tineam o greutate pe mine,spatele imi era arcuit si cu cat ma lasam mai jos cu atat ma durea. Nu vedem nimic pe piept, dar greutatea exista. Nu am mai stiut ce sunt acelea secundele,minutele,orele si la ora 6 si ceva expirasem tot din mine…de parca tot raul l-am dat afara printr-o singura suflare. Si tot s-a rezumat la o suflare… Deschid ochii, soarele dadea sa iasa de sub orizont. Prin fata mea trece un barbat in camasa,aplecat cu capu’n pamant,plimandu-se prin casa ca si cum ar fi trait inaintea mea. Inspecta atent peretii. Dau sa ma ridic din pat sa ma iau de el si sa-l intreb ce cauta in casa mea si ametesc. Nu am mai vazut nimic sa fie clar in fata ochilor. Pentru cateva secunde m-am izbit de un vid. Cand imi revin…nu mai era nimic. Doar o usa crepetita….