Un fluture negru,suflat de vant

intra singur in casa.

Respira greu si taiat

durerea-l apasa…

pe aripi,

peste pulberi,

peste ochi,

si cade-n genunchi.

-M-au trimis adierile pe campii

sa vad si eu ce tu inca nu stii…

Si fiecare floare frumos stralucea

Eu strabateam puternic vara

in prima mea zi…

ea doar zambea

si-mi colora privirea.

A doua zi eu nu am mai putut zbura

si ea din fasii de soare ma hranea.

Iubind-o ..

ca pe doua petale de trandafir

am stiut ca mereu va fi a mea

Strigand-o…

tinandu-ma pe mine insumi in brate,

ea tot nu mai venea…

Eram langa ea

si tot nu ma vedea..

Puteam sa strig mai tare

ca tot nu ma auzea…

Am ramas printre zambete,

dar niciodata in fata lor..

Am fost la cules de lacrimi

in loc sa-mi vad de zbor…

Viata noastra-i ca a lor…

Azi traiesc,maine mor

Dar noi mereu o luam de la capat

Fara de picior legat un lacat…