Mama mea a lucrat ani buni taxatoare pe autobuz impreuna cu tata, imediat ce Revolutia trecuse. Cand s-au facut lichidari, mama a fost printre cei care au trebuit sa plece pentru ca la urma urmei era un novice acolo. Cu doar 12 clase terminate, optiunile pentru un nou loc de munca se diminuau. Nimeni nu platea un salariu bun unei persoane ce numai diploma de la bac o avea. Asa ca s-a angajat la o sera de flori. Mie nu-mi placea ideea, dar imaginandu-mi-o pe mama alaturi de flori toata ziua,aranjandu-le, avand grija de ele asa cum facea si acasa ma linistea. Eram prin clasa a 5-a cand mama a inceput sa lucreze acolo. Nu stiam exact ce face, dar cand venea acasa o vedeam mereu obosita, epuizata fizic cat si psihic. In fiecare dimineata se trezea la 5 si mergea la lucru pana pe la 14.00. Intr-o zi am iesit cu fetele in oras dupa scoala. Toate eram frumos imbracate si zambitoare. O luasem pe centru sa ne vada lumea cat suntem de mandre. In fata noastra erau niste gunoieri care faceau curatenie in oras. Toti cu salopete, maturi in mana si saci pentru gunoi.
-Aia nu e mama ta?
Ma uit…Nu. Imposibil! Aia nu e mama…(mi-am zis in gand)
-Nu e mama! Ti se pare. Si mi-am grabit colega sa mergem mai repede si sa trec peste acel moment ce mie mi se parea atat de penibil. Mama ma vazuse si eu m-am facut ca nu o vad. Nici macar nu i-am zis: “Buna,mama!” . Nu i-am zis nimic…am trecut pe langa ea la fel cum as fi trecut pe langa niste straini. Mi-am zis: “Toate colegele mele au parinti bogati, cu firme, cu afaceri…nu vreau sa stie ca mama e o “gunoiera” ”
Ajunsa acasa, mi-am luat mama la rost dupa un moment de tacere si dupa atatea intrebari din partea tatalui meu: “Ce e cu tine? Ai patit ceva la scoala”
-Nu are nimic…ii este doar rusine de mine, spuse mama
-Fata mea (tata mereu imi vorbea asa si asta imi dadea siguranta in mine, dar si vorbele lui erau sfinte pentru mine) , de ce sa-ti fie rusine de mama ta? Nu face nimic rau….
-Ba da… Si asa una dintre colege s-a prins ca mama e o gunoiera!
-Nu mai vorbi asa…Ceea ce face ea nu este nimic ce poate sa faca rau cuiva sau cu atat mai mult tie!
Cand venea vorba sa fiu intrebata unde lucreaza parintii mei, vorbeam mereu de tata si despre cat e de mult imi palce cand ma plimba cu autobuzul. Despre mama ziceam doar atat: “Lucreaza la o sera de flori”
Zilele cand ieseam in oras si o evitam pe mama au fost destule la numar. Chiar evitam sa ies la orele in care stiam ca era pe teren si strangea hartiile, aduna frunzele, sapa randurile de flori etc. impreuna cu inca vreo 4 oameni. Nu realizasem cat efort depunea mama doar pentru ca sa ne fie noua bine, familiei ei, pana in momentul in care venise acasa din caldurile acelea de peste 30 de grade cu picioarele umflate, cu tensiunea ridicata. M-am speriat, crezand ca i se poate face rau dintr-un moment intr-altul. De atunci am privit munca ei altfel, am privit-o pe ea altfel. Sosetele gaurite la calcai si bataturile din palma m-au facut sa ma gandesc la cate a renuntat saraca mama ca sa avem noi de toate, ca sa fim in rand cu ceilalti copii de la scoala si sa nu ducem lipsa de nimic. M-am simtit vinovata pentru rusinea ce o avusem fata de munca ei si in momentul acela nici macar nu mi-o mai puteam explica rational. De ce gandisem atat de prost? Poate pentru ca eram inca un copil si primeam in gura tot ce aveam nevoie. Nu am mai zis nimic catre ea in ziua aceea. A doua zi, mi-am luat inima in dinti si am mers in Parcul Copiilor, acolo unde era sectorul ei. Ea era cu matura in mana, cu capul plecat jos, maturand.
-Mama…
-Ce faci aici? Se astepta sa ii spun iar ceva despre faptul ca strange hartii sau ca o voi face iar gunoiera
-Am venit sa te salut si sa vad ce faci, mama! Si i-am zambit
-Multumesc, fata mea…ochii i se umplusera de lacrimi si m-a strans in brate
Munca de jos este întotdeauna cinstită, Ella. Şi mă bucur că, deşi mai târziu decât trebuia, ai înţeles asta.
DeMaio: Da…mai bine mai tarziu, decat niciodata!:)
Ma nu trebuie sa iti fie niciodata rusine daca faci ceva cinstit…si ce daca e gunoier…nu conteaza ceea ce faci…ci ceea ce gindesti…sint si oameni care nu au nosrocul sa lucreze in multinationale…astea inseamna ca sint mai prosti ca noi??? deloc…doar ca nu au avut noroc…si totdeauna munca de jos e cinstita….tu crezi ca aia cu jepane…au banii din munca…nu exista sa faci bani lucrind la parton sau cu munca cinstita….cine zice asa ceva se inseala sau nu stie
…oricum bine ca ti-ai dat seama…uite iti zic o faza de la mine din facultate…e o poveste mai ciudata…avem un coleg care dadea lectii la toti profii de la fac. la informatica…era bazat de tot…si in anul 2 nu a putut sa treaca de 1 examen…si dupa 3 ani cit tot a incercat,….s-a lasat omul de faculatate,.,.,,acuma e director la o firma mare de internet, telefonie…si altii care habar nu aveau sa srie o linie de program…au terminat faculatea si sint in pom. Deci conteaza ce stii sa faci cu viata…si pina la urma ce fel de om esti…nu ceea ce faci si ce lucrezi..asta conteaza mai putin….
@Silviu: Mi-au placut cuvintele tale. Si DA…conteaza ce fel de om esti, nu meseria ce o ai
Asta am invatat-o de la mama…
eu din pacate am invatat singur…ca ai mei erau prea ocupati cu altceva….si cind mergem pe strada si copil fiind dintr-un orasel mai mic din moldova
…si ii ziceam tatei…vreau si eu aia…sau aia..nu ceream mult ca stiam ca nu de unde…imi raspundea…tare de tot…pai du-te si iti cumpara…si ii ziceam…pai eu sint copil si nu am bani..si nu pot sa muncesc….atunci vedea raspunsul tare…care ma motiva…pai orice copil poate sa faca ceva pentru virsta lui…si trebuie sa inveti sa te descurici singur…si de atunci nu am mai cerut nimic…:)…poate ca in sinea lui incerca sa ma pregateasca si sa ma protejeze….dar in fine..daca ma apuc scrii un roman…si nu cred ca ai atita spatiu pe blog 
aveam un bleg de coleg la o firma la care am lucrat acuma 2 ani…care tot timpul injura si urla…si isi unjura subalternii…si l-am luat intr-o zi la bere…si i-am zis blegului…ma gura casca…aici nu e vorba de colegi,…ca poate miine pleci tu…sau pleaca ei…si te mai intilnisti pe strada si o sa iti fie rusine de tine…si de felul cum te-ai comportat cu ei…ca oameni sintem…totusi..si trebuie sa fii OM indiferent de pregatirea care o ai sau nu o ai…dar sa fii om din pacate e foarte greu pentru unii plini de prejudecati..
@Silviu: Ce imi povestesti tu acum imi aminteste de bunica mea care era foarte dura cu mine si de lectiile de viata ce le-am primit de la ea. Stii ce mi-ar placea? Mi-ar placea sa stau cu tine la taclale…cred ca am avea multe sa ne spunem…asa ca intre straini
@Silviu: Mereu am intins o mana celuilalt de langa mine, dar niciodata nu am cerut sa mi se dea in schimb ceva. Ma puteam descurca si singura…Si asa e mai bine…poate de asta prefer strainii…pentru ca ei nu au NICIODATA pretentia sa le dai ceva in schimb
poate tu ai intins o mana si ai primit in schimb o…palma…de la altii…la un moment dat te saturi sa ma dai …ca nu mai ai de unde…si te inchizi cit mai mult in tine…
Nu…am invatat sa ii accept pe TOTI asa cum sunt…cu bune si cu rele. Eu cand am primit o palma, tot am continuat sa fiu buna cu x si y. Acum sunt precauta, in sensul ca nu ma mai implic emotional pentru nimeni si nimic. Merita mai mult strainul implicare emotionala din partea mea decat unul care nu o data, ci de mai multe ori mi-a tras o palma
da si asa e bine…ca ii dai o lectie celui care nu stie sa pretuiasca ajutorul de linga el..si la fel cum ti-ai dat si tu seama mai tirziu cu mama ta si apoi ti-a fost rusine de tine….asa se va intimpla mai devreme sau mai tirziu si cu cei de la care primesti o palma acuma
,…si ii va durea mai mult..:)
Nu stiu cat de mult ii va durea pentru ca nu m-am gandit la asta si nici nu ma voi gandi. Eu imi vad de drumul meu in viata alaturi de putinii prieteni pe care ii am (putini,dar de suflet) si de oamenii ce ii voi intalni de acum inainte. Restul ramane in spate…:)
iti va trece perioada si vei incerca din nou sa te implici emotional ….ca ranile in timp se cicatrizeaza….nu dispar…numai se uita …si ramin ascunse undeva in spate…si vei incepe sa faci glume numai sa te ascunzi…..stii cine este cel mai nefercit om de pe pamint…?? ala care tot timpul rade si e vesel (e mai usor sa porti o masca) decit sa inceri sa explici de ce te ascunzi…si mai era ceva ciudat …cel mai nefericit e clovnul de la circ care incearca sa faca pe toata lumea sa rida…nimanui nu ii pasa de ce crede el…de starea de spirit a lui…daca e suparat…daca are probleme in spatele scenei…lumea care il vede e invidioasa…si zice…uite ce om vesel…fara sa stie ce are de ascuns
…ai spatiu pe blog…sau iti cumpar un hard disk pentru server…:)
Tocmai ma si gandeam la un clovn acuma
. Eu nu imi doresc decat sa pot sa fiu fericita si sa-i fac la randul meu si pe altii fericiti…
cred ca niciodata nu ne intrebam cum ne-ar fi viata fara munca celor de “jos”, a gunoierilor, a femeilor de servici, a menajerelor, a sapatorilor de santuri…ar trebui sa invingem ideile preconcepute despre munca nobila si munca denigranta. eu una, am invatat ca nici o munca nu este denigranta atita vreme cit este cinstita.
@una: Da…asa este
@una: si care ar fi muncile nobile?… sa stai in birou sa iti faci unghiile
)
poate ne gindeam la acelasi lucru
@silviu – ha ha ha…uitasem ghilimelele la nobile…dar nu e facutu unghiutzelor…
frumos dialog…silviu-victoria, am avut la un moment dat impresia ca-mi bag nasul unde nu-mi fierbe oala, e o conversatie luata parca de pe messenger.. oricum,mi-a placut sa citesc ce ati postat voi aici, iar despre munca sunt multe de zis din la fel de multe puncte de vedere- sunt oameni cu cap dar care nu-si permit sa faca o facultate, oameni care au facut o facultate si nu gasesc loc de munca, mai sunt si cei “cu pile” care ocupa locul unuia care s-a chinuit sa invete si de asta auzi pe la televizor balbe, dezacorduri, exprimari gresite sau observi incompetenta celor sus-pusi… Rusine sa le fie prostituatelor, hotilor… Oare cat de mult ar creste in ochii nostri un hot care se face gunoier? In ochii mei mult…
Respect pentru cei ce muncesc si mai ales pentru cei care au puterea de a trece peste prejudecatile societatii pentru a face asta.
Te pup Victoria.
@andreea: credeam ca ma pupi pe mine
@Andreea: Ca sa nu mai vorbim de pile…Si eu te pup :* Si te mai astept cu drag pe aici
)
@Silviu:
@silviu te pup si pe tine:)
ura…m-am linistit acuma
@Victoria E frumos sa comunici asa, cu persoane pe care nu le cunosti si mai ales sa te regasesti in gandurile lor.. Si aspectul blogului tau are o nota de mister- imi place, dar in acelasi timp sunt si curioasa- tu, voi, de unde sunteti? Eu din Buzau.
@silviu
ce conteaza de unde suntem
…conteaza ce gandim si ce avem de spus…daca avem ceva de spus..:)….eu oricum trec prin Buzau foarte des…si tot timpul ma enervez la semafoarele alea nesincronizate….cite odata le nimeresc pe toate pe verde…ies in 10 minute…dar citeodata fac o vesnicie…uite eu sint nascut pe undeva prin ardeal…:)) dar nu am mai ajuns pe acolo de foarte mult timp….stii cum e cu omul sfinteste locul si nu invers…asa ca mai bine conteaza ce vrem de fapt …ca acuma…de exemplu toti colegii mei de munca din bucuresti…sint din alte localitati 
):))…asta e tare..
@Andreea: Imi plac oamenii…atata timp cat au ceva in cap
. Eu am mai spus ca sunt din Lugoj:P
@Silviu: Silviu Silviu..te dai la fete, huh?
tare…toti au ceva in cap…unii din pacate au vid
)…ca sa fie mai usor capul,….sau vorba tatalui mei…unii folosesc capul pe post de dop …sa nu le ploua in gat 
)…totdeauna ma dau la fete 
…te fac un pic geloasa 
…bine ca nu ma dau la barbati 
)…..ma uitam pe net ieri cu parada gay…ma multa prostie pe lumea asta……si din pacate sint asa de aproape de noi…
@Silviu: NU sunt geloasa
Bine ca te dai la fete 
)
@ Silviu Imi place accentul ardelenesc de mor(e sg care-mi place si cel mai tare il urasc pe cel moldovenesc). Bineinteles ca asta conteaza, motiv pentru care nu am cautat forumuri in anumite orase, localitati, ci am “cautat”(desi eu cautam bloguri, si nu un anumit tip de persoane) mai putin, insa de gasit am gasit persoane interesante desi nu stiam de unde sunt. Pura…curiozitate.
@Andreeea: Ardelenii sunt foarte calmi
@ Victoria N-am fost niciodata in Lugoj, nici nu cunosc pe nimeni pe acolo….
prietenii, interlocutorii, trebuie alesi in functie de “ce au in cap”, mi se pare normal, altfel nu s-ar stabili o anumita compatibilitate intre felul lor de a fi, de a gandi, practic nu ar interactiona.
@Andreea: Pai…o sa vezi cum e Lugojul probabil intr-un nou post;)
andreea ai o problema cu moldovenii??:))…uite eu sint din moldova….am stat 25 de ani acolo si apoi am venit in capitala….:)…si facultatea tot acolo am facut-o…:))….de ce toata lumea are ceva cu moldovenii nu inteleg…ce daca au un accept mai ciudat….si americanii pentru englezi au un accent ciudat si nimeni nu le zice nimic
@ nope…nu am nimic cu moldovenii. Si eu fac facultatea in Moldova, am prieteni acolo, sora mea a term facultatea in Iasi(ador orasul asta), numai ca accentul nu imi place deloc, desi pot sa adopt cu usurinta accentul moldovenesc, ardelenesc, englezesc si chiar frantuzesc, chit ca nu prea mi-a placut franceza.
Mda…da e frumos orasul iasi…am multe amintiri de acolo
)….si tudorul….poate cel mai tare campus din tara…:))
mai io sunt un clovn de felu meu. imi place sa fiu vesel. daca sunt vesel fata de prietenii mei (aia putini da buni) inseamna ca io chiar asa sunt. daca sunt vesel fata de straini sunt 2 posiblitati: fie port masca ca sa va evit pt ca nu imi sunteti simpatici fie chiar as vrea sa fiti prieteni cu mine. dar pe langa ca sunt clovn sunt sincer deci intrebatima ca va spun in care situatie va aflati.
si mai exista situatia cand nu sunt vesel deloc: atunci nu-mi place de voi deloc. concluzia mea e simpla: nu conteaza cat estid e vesel sau trist, important e sa fi sincer cu tine si cu restu. din proprie experienta e mai simplu sa fi cu restu 
– n-a fost sa fie dar la pensie peste 30 de ani nu se stie….
PS: lucrez la birou (nu imi fac unghiute) dar as fi vrut sa fiu tamplar
Rzz – Keep on murfing!
@Rzz-smurf: Nu exista om care sa nu detina o masca (cel putin una). Conteaza sa stii cand si cum sa o dai jos si cand sa o tii
.Intotdeauna vei avea o parte a ta de care nimeni, NIMENI, nu va sti. Alfel ar disparea magia si te-ai plicitisi sa stii tot despre omu’ de langa tine. Eu sunt deschisa cu toata lumea, dar asta nu inseamna ca trebuie sa te deschizi complet:) Dai cat crezi tu ca este necesar. Bine zis, Rzz: nu se stie;) Eu iti doresc sa ai parte de tot ce nu ai avut pana acum 
Va place hip-hop ?
(e la subiect cu articolul)
http://www.youtube.com/watch?v=r-o9JF5c0Tc
@Nephalem: Nu prea…
BRAVO ! FRUMOS ! BRAVO ! FRUMOS !BRAVO ! FRUMOS !BRAVO ! FRUMOS !BRAVO ! FRUMOS !BRAVO ! FRUMOS !BRAVO ! FRUMOS !BRAVO ! FRUMOS !BRAVO ! FRUMOS !BRAVO ! FRUMOS !BRAVO ! FRUMOS !BRAVO ! FRUMOS !BRAVO ! FRUMOS !BRAVO ! FRUMOS !BRAVO ! FRUMOS !BRAVO ! FRUMOS !BRAVO ! FRUMOS !BRAVO ! FRUMOS !BRAVO ! FRUMOS !
@Porcul de York: Multumesc!
Pentru tot ce ti s-a intamplat in copilarie ai devenit inteleapta.
Eu nu am avut tata niciodata si la fel ca si tine evitam subiectul acesta …. care mi se parea penibil, dar am trecut peste toate pana la urma. Acum am o fetita care va fi ”protejata” de mine ca sa nu simta si ea ceea ce am simtit eu in copilarie (tristete).Deci, din toate intamplarile invatam cate ceva asa ca fruntea sus si sa gandim constructiv, ca atat a mai ramas pe lumea asta …
@gabi: da… Sa-ti traiasca fetita!!!
Multumesc!
Sa ai o seara minunata!
frumos!
ma bucur ca te cunosc, desi in realitate nu “se vede” partea asta frumoasa! mai rar am intalnit in viata mea asemenea persoane…
o viata plina de realizari iti doresc!