As dori sa incep prin a-mi cere scuze tuturor care au crezut ca imi bat joc de ei modernadu-le comentariile. Aceste comentarii au fost moderate inca din momentul in care acest blog a inceput sa existe. Nu am crezut in nicio clipa ca toate gandurile mele vor ajunge in sufletul vostru, ca sa vor ghemui acolo frumos ca un copil cand cauta caldura si mai ales ca vor prinde gust pentru voi, cititori si bloggeri. Gandurile acestea nu sunt lucrul nimanui! Sunt ale mele… unele ce imi fac rau, altele ce inca ma invioreaza. Azi am avut ocazia sa cunosc un om si altfel decat amabilul sau solidarul ce imi vorbea. Azi m-am scarbit. Azi mi-a parut rau de… de nedreptatea cu care ma judeca unii oameni fara a lua in calcul si opinia mea. Azi am realizat ca nu mai vreau sa fac parte din blogosfera.
Asa ca am reluat decizia ce o avusesem in minte in prima zi cand blogul si-a spus primul of (doar ca de data aceasta o voi pune in practica)… si anume: Voi scrie cat pot, imi voi scrie ganduri… si atat. Va fi totul o lada unde gasesti “vechituri”… o lada in fata careia nu ai voie sa razi, sa tipi, sa trantesti cuvinte, sa spui cat de mult iti place, sa plangi sau sa fii trist, dar o poti privi. O lada menita sa vorbeasca de una singura doar pentru a se descarca. Ce m-a determinat sa fac asta a fost situatia in care am fost pusa astazi.
Si inca o data… Imi pare rau pentru neintelegerea aceasta!
Tags: bloggeri, blogosfera, cititori, opinie