Victoria Casian Blog

Sub tot ce e pustiu
Se ruga un călugăr
Lângă un mic sicriu
Plutea lin un nufăr

Stropi de ploaie picurau
Peste gânduri răsfirate,
Peste tinere suflete
Ce-n curând plecau.

Mult am mai umblat,
Mult am mai visat.
Acum se înalţă
Ducand cu ei speranţa

Peste mări adânci şi reci
Vei vrea şi tu să treci,
Dar nu vei putea
Decât atunci când vei pleca.

De te uiţi în oglindă
Nu te vei mai vedea
Caci dac-ai plecat în taină
Nimic nu mai poţi schimba.

(12 decembrie 2005)

This entry was posted on Joi, Decembrie 15th, 2005 at 11:40 am and is filed under Altele. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.