Ar fi frumos sa ne aflam toti acum intr-o sala de bal unde toti suntem imbracati in haine nu nemaipomenit de frumoase, dar simple si cu bun gust. Un bun gust ce rar il mai gasesti. Astazi doar in anticariate si magazine de antichitati. Cu greu te poti gandi ca inainte dansul insemna “preludiul” unei noi iubiri, nasterea ei din miscari fine, tandre si bine motivate. Astazi am ramas cu o gramada de cereri de casatorie peste noapte, dar si cu tot atatea divorturi.
Dar poate ca nu noi suntem de vina ca am pierdut farmecul valorilor… Poate ca altii sunt de vina, dar din pacate “poate” acela nu e suficient de convingator incat sa spun o minciuna. Noi! Noi… noi ne-am pierdut valorile, ne-am pierdut blandetea umana si am dat-o in schimbul aurului, numerarului din cont, actiunilor majoritare/minoritare, setei de putere si am ajuns sa scadem din inaltimea odata avuta, cea a omului. Si asa am ajuns piticii unui circ ambulant – societatea.
Dar sa ne intoarcem putin in spate (sau cel putin ramai asa pe pozitia ta in zoocietate si fa-i inimii tale stanga-mprejur). Misca-ti picioarele in ritmul unui vals, abtine-ti furia si actioneaza diplomat sorbind tot cate-o gura din pharul din mana dreapta, canta clapele unui pian cu pasiune si incanta-ti semenii prin felul tau de a fi… liber si simplu. Si mai saruta-ti iubita pe mana, pe frunte, pe san, pe pantec si strange-o in brate… Caci daca vrei poti trai in timpuri noi prin alte timpuri.
Acum… Vals!
Uneori, atunci cand schimbi constient destinul si ceea ce trebuia sa fie, din cauza ta, nu va mai fi sau nu mai poate fi, nu mai poti sa auzi muzica pentru ca pasii te duc departe de ea. Atunci, ramai doar cu amintirea si iluzia a ceea ce ar fi putut sa fie. E ca si cum ai fi pe vecie constient ca nu mai existi, o stare eterna, Iad-ul. Un articol frumos insa, special, despre timpuri noi si alte timpuri si ma inreb daca nu cumva, depinde tot de noi sa ne intoarcem 180 de grade, sa calcam inapoi pe propriile urme si sa ne petrecem intreaga viatza incercand sa regasim muzica.
nimic nu depinde de noi.
Totul depinde de tine . Spunea anonimul anterior ca nimic nu depinde de noi , daca ar fi asa , insemna ca tu nu ai control asupra propriei persoane(personalitati,caracter si tot ceea ce te defineste, si in ultimul rand nu iti poti impune/satisface dorintele) . Eu spun ca daca vrei asa ceva , de asa ceva ai parte , orice ai vrea daca te implici cu totul , de aia vei avea parte . E greu sa obtii ceea ce vrei , nimeni nu spune ca nu , dar chinuie-te pt. acel lucru(daca tu crezi ca merita).
Si , intr-un final , spun ca (prin articolele tale) reusesti destul de bine sa creezi un mediu ce caracterizeaza nostalgia multor admiratori acelor vremuri .
Sa ai parte de asa ceva!
@Porcul de York si Anonim: Numai noi ne putem intoarce pe noi insine la acele timpuri, daca vrem… Desigur ca mai mult in adancul nostru decat in realitate, din pacate.
@Alt anonim: Deocamdata vremurile acelea traiesc numai in mine, caci pe dinafara nu le pot lasa.
si de ce nu?
@ Alt anonim: pentru ca ar fi calcate in picioare de oameni. Le tin bine acolo unde sunt si le impartasesc cu cei care au habar de ce vorbesc
Fiecare intelege cum poate bunul gust. Nu cred ca exista tipare pentru cum sa te imbraci. Aduceri aminte din carti frumos scrise exista in fiecare dintre noi. Fiecare om este o valoare in felul lui. Cine spune ca cei dinainte erau valori? Poate si aur se face cu blandete. Cat despre iubita…. o pot saruta toata, toata si o incep de unde vrea ea, dar cine-mi spune cand o sa plece? Apoi o sa traiesc timpul meu prin timpurile noastre. Cazut in butoiul cu melancolie, aducandu-mi aminte ce frumos a fost, neindraznind sa visez pentru ca mi-a ucis si ultimul vis.
@Ganduri libere: Fiecare are o viziune asupra bunului gust si nu numai. Eu asa il vad… de fapt asa vede personalitatea mea. Poate tu vezi altfel lucrurile si sunt sigura de asta. Cat despre “iubita”, eu incercam sa fac o paralela intre “iubirea de azi” si “cea de ieri” si aici cred ca nu mai ai nevoie de lamuriri
. Iti doresc sa poti tu singur sa iti omori si sa dai inapoi viata visurilor tale si nimeni altcineva.
@victoria.casian -Am inteles bine ce ai spus. Si nu e vorba de mine personal. Sentimentele asociate acestei stari sunt de cand lumea. Daca vrem sa uitam de “zoocietate“ sunt de acord. Dar la dracu` tot in ea ne intoarcem. Multumesc. Scuze.
Pentru ce iti ceri scuze?
) Nu ai de ce. Este parerea ta. Nu stiu… mi-as dori ca lumea sa se linisteasca odata, dar sa fie o liniste totala. Sa nu mai aud tipete, crime in stanga sau dreapta. Macar 1 ora sa stam in liniste…. pur si simplu sa stam si sa privim cerul senin…
Visul oamenilor intregi la minte. Am fost undeva la munte unde era o liniste totala. Ma dureau scariţa si ciocanelul din urechi, concentrandu-ma sa aud un zgomot. Era chinuitor. Asta i-mi dorisem ….liniste. Dar se pare ca suntem dependenti de zgomot si haos, ne dorim sa ne intoarcem in societate.
@Ganduri libere: Stii… inevitabil m-am gandit (asta ca o paralela la ce ai zis tu referitor la faptul ca suntem dependenti de zgomot) ca daca ai nevoie de zgomot prin Africa/jungla sau oriunde te-ai afla nu trebuie decat sa aduni oamenii de acolo si sa incepi sa te distrezi in jurul focului
)… Suna destul de ciudat… Si in cazu nostru, sa canti “Pusca si cureaua lata” cu un pic de palinca/tuica 
)
De acord.