Va mai amintiti de vremea cand va cocotati prin copaci (asta pentru copiii care au fost hiper-activi in copilarie) ? 
Asta era ocupatia mea zilnica..de fapt ma interesau doua lucruri : sa prind porumbei si sa mananc muuulte fructe sau eventual sa ma simt bine la “mare altitudine” .
Adoram senzatia din varful ciresului in fiecare an cand dadea caldura..eu eram la “datorie” si fratele meu era sub cires cu oala rosie
-Daaaaaaaaaaaaaaaaaa-mi si mie…nu fi reaaaaaa..si se smiorcaia numai ca sa-i dau cirese din alea rumenite de soare,carnoase si cu cate un viermisor prin ele 
)
Cum zicea bunica,stand pe banca in gradina…
-Nho..pai daca ai scoate toti viermii din cirese,te-ai scarbi si nu le-ai mai manca. Oricum..putina carne acolo,nu strica !
Bunica mea era bestiala la scos perle din-astea si culmea ca la cat de severa era cu mine ,stia cum sa ne faca sa zambim. Ba cu o ciocolata de casa,ba cu o ciorba buna de mazare,ba cu turta dulce,ba cu cate o vorba buna.
Obiectivul meu : porumbeii .Nici acum nu stiu ce tot imi placea la ei de eram atat de obsedata sa-i privesc ,indiferent ca mancau ,se imperecheau ,isi hraneau puii sau ii invatau sa zboare…Probabil ca imi doream unul atat de mult incat imi placeau toti ).Luam grau din garaj si le aruncam in fiecare dimineata in curtea mare si veneau acolo toti la masa..Eu imi luam un morcov (ce-mi mai placeau) si stateam si ma uitam al ei ,rontaind din morcov ca un iepure.
Aveam multe animale: gaini,porci,vaci,pisici,caini. Dar niciodata nu am primit un porumbel sau un papagal,desi ma rugam de parintii mei in fiecare an de Pasti sa-mi ia unul si tot nu-mi luau.Am mai avut tentative de a avea propriul porumbel.Nu puteam sa dorm noaptea de grija lui ca poate il mananca pisica mea al naibii de nebuna dupa inaripate- de la vrabiute pana la puii de gaina sau de rata.Cum ajungeam de la scoala,direct la porumbel eram si invatasem sa-l si hranesc.Imi placea mult cand luam apa in gura si bagam gura porumbelului pe buzele mele si el isi lua apa.Din pacate..pisica mea,dracul ala de pisica,mi-a mancat porumbelul asa cum a facut cu toti puii de porumbei din pomii din curtea mea. Doar cei care aveau cuibul sub streasina mai scapau.
Intr-o zi..jucandu-ma prin curte..vad un canar galbejit si putuors care statea pe gard ,langa cires.Ma duc tiptil prin spatele lui sa-l iau si nu stiu cum , ca dintr-o data destept era si ma simtise in spatele lui.Zburase pe stapul de vita de vie..eu iar dupa el..L-am prins!!! Si ma muscase de deget ca un salbatic,desi eu nu-i vroiam raul. Si tot asa am lungit-o pana ce ajunse langa fantana sa zaboveasca ca nu mai putea la cat l-am zapacit prin curte,profitand de el ca era pui si nu stia sa zboare bine. Cand sa pun mana pe el sa-l prind..pisica mea sari pe el si dus a fost …Eu am ramas tipand ca din gura de sarpe:
-Porumbeluuuuuuuuuuuuuuuuu’ meuuuuuuuuuuuuuuuuuu!!!!! (desi era canar..pentru mine tot porumbel era ) )