Stând pe oase şi puţină carne,
simţurile o ridică mai sus să respire,
să-şi lase stăpâna pe spate
şi tot ea,
din buze palide,
te sărută…
O voce ştearsă te alintă,
se preface în cea dintâi perfectă
doar doar s-o laşi să te patrundă
după ce inima de gheaţă
moare… Să ardă până la piele
şi să nu se întoarcă…
să nu se ridice
peste faţa… moartă
Tags: masca