Un fluture negru,suflat de vant
intra singur in casa.
Respira greu si taiat
durerea-l apasa…
pe aripi,
peste pulberi,
peste ochi,
si cade-n genunchi.
-M-au trimis adierile pe campii
sa vad si eu ce tu inca nu stii…
Si fiecare floare frumos stralucea
Eu strabateam puternic vara
in prima mea zi…
ea doar zambea
si-mi colora privirea.
A doua zi eu nu am mai putut zbura
si ea din fasii de soare ma hranea.
Iubind-o ..
ca pe doua petale de trandafir
am stiut ca mereu va fi a mea
Strigand-o…
tinandu-ma pe mine insumi in brate,
ea tot nu mai venea…
Eram langa ea
si tot nu ma vedea..
Puteam sa strig mai tare
ca tot nu ma auzea…
Am ramas printre zambete,
dar niciodata in fata lor..
Am fost la cules de lacrimi
in loc sa-mi vad de zbor…
Viata noastra-i ca a lor…
Azi traiesc,maine mor
Dar noi mereu o luam de la capat
Fara de picior legat un lacat…
Tags: aventura, fluture, revenire, singuratate
superb!
Multumesc…