Si au trecut anii…
Multumesc d-nei Rodica Radulescu (mi-e dor sa va mai aud cantand)
Multumesc d-nei Corina Netedu
Multumesc d-nei Simona
si nu in ultimul rand… Iti multumesc, tata, pentru ceea ce sunt!
I keep, keep thinking that it’s not goodbye
Keep on thinking it’s a time to fly
And this is how it feels
Felicitari!
Trec anii şi ne aducem aminte cu plăcere de persoanele care ne-au marcat drumul… Felicitări! Şi eu păstrez tot timpul amintirea oamenilor care m-au învăţat atâtea şi atâtea de-a lungul timpului…
A fost gardul viu din jurul blocului cu bondarii pe care-i prindeam in flori si care ori intepau degetul demonic ori sufereau in chinuri ingrozitoare pana cand moartea le dadea alte aripi…si totusi n-am devenit o fiara. A fost jocul cu cornete si tevile de plastic si nu o data veneam acasa cu o corneta ascutita bine plasata undeva langa ochi…si totusi n-am orbit. Au fost jocurile cu mingea, un fotbal brutal care se juca doar pe terenul de pamant dintre cele cateva blocuri ale pustimii de atunci, seara imi sangerau ambii genunchi … si azi nu ma mai tem de durere. Au venit anii 90 cu Mr. President la radio sau rasunand pe strandurile orasului batran, au aparut anturajele si tentatiile, am luat cele mai multe decizii gresite si totusi …asa am invatat sa nu ma pierd de mine. Apoi a venit liceul cu tigarile, chefurile, fetele, masinile vechi imprumutate de prin vecini, localurile dubioase si totusi… inconstienta m-a invatat sa rationez mai mult. Apoi a fost primul job, o facultate grea, griji, cheltuieli, probleme din ce in ce mai serioase, dar am supravietuit…am invatat ca povestea se sfarseste in copilarie. Azi.. sunt pe jumatate definit ca om, cautand in continuare o directie dar numai pentru ca asa vreau eu, invingand banalitatea si asprimea zilelor cu amintirea a ceea ce am trait copil… astfel, am invatat sa ma intorc in trecut.
trist sa ti se sfarseasca povestea in copilarie.
ca om? esti definit din momentul nasterii
au trecut, si vor trece.
cum sa te pun la mine la blogroll?
mi-e dor de tine!