Negrul amor pluteşte în aer…
mâini te cuprind de trup
şi te strâng spre ele,
respiraţie surdă
de doi muţi topită,
mişcări în ritm naiv,
fiori în vânt credul şi mov…
Ma ridic…
Ma aprind,
Ma sufoc,
Privesc în sus
Ah…
sunete se lovesc
de tavan
şi se-ntorc
rapid…
Suflarea vitală
atingea norii
şi-mi topeşte picurii
prelinşi.
prezentă…
absentă…
Cobor
peste un trup întins
în palmele-mi calde…
sărut nimicul
şi primesc totul…
Explodez…
Înaintez in el,
mă afund în întuneric,
mă strecor sub piele,
mă văd deasupra să nu cad,
mă văd în scurta-mi trăire.
Trag de secunde…
răsfir minute…
suflu ore…
macin boabe de pasiune
şi le las să mintă
zidul tactil în visare…
Îmbătatele corzi de viori
cu visarea,
îmi cuprind în pumni
…fericirea
(9 noiembrie 2007)
Tags: Add new tag, intaia noapte
ca tare ii :>
bravo
e una din preferatele mele
probail ca te-ai obsnuit ca lumea sa iti faca complimente,insa si eu vreau sa iti spun ca…intradevar esti o persoana talentata:)
@Ayden: Multumesc
Fantastica! Niciodata n-am citit ceva mai frumos ca aceasta poezie in care sunt descrise trairi si pasiuni dezbracate de orice urma de vulgaritate, cum de altfel este normal la doi oameni care se iubesc. Felicitari!
@Nea Costache: Multumesc
. Dupa cum am mai spus, e una din preferatele mele…
Frumoasa poezie, imi amintesc cand mi-ai aratat-o undeva prin noiembrie, sau era decembrie?
in orice caz era frig si undeva intr-un beci la caldura 
Vremuri bune, si o poezie ce le poarta amprenta
nice
tu NU ESTI NORMALA!!! wow.
sunt o blonda cu gura cascata. Ma duc sa mai citesc o data, se poate?
sunt mandru sa te cunosc micutzo!!!
Superba poezia.Bravo!
deci Eu un nimeni cautam o poza pe google.. si am scris “ritm” la poza, cautam asa aleatoriu si am dat peste o poza postata pe acest blog. si fara sa vreau ochii mi-au citit ce scria… povestea cu “11 fratzi si carpa rosie”
si am citit mai multe… si comenturi.. dar nu am lasat nimic..ca am zis sa fiu doar un trecator…
eu ma mir… cum ai avut puterea sa treci peste toate acele greutatzi…nu stiu cum… acum realizez si eu..ca…. deshi am o familie care ma iubeshte.. si am “greutatzile mele” sunt foarte mici in comparatzie prin ce ai trecut u…dar… o sa imi spun aici gandul care nu am avut sa il spun la nimeni… gand sau vis…sau dorintza…imi doresc sa…. mor sau macar..sa dau viatza mea cuiva care e pe moarte…
P.S. nu sunt EMO
) si nici nu vreau sa ma sinucid. 
sa nu intzelegetzi greshit. sunt doar un “retardat”.. inapoiat..intarziat.. care simte ca nu e locul sau ..printre voi.. sa auzim de bine;)
si P.S. 2 ASta nu e poezie no ofence e… proza
@Gino: Povestea aceea cu fratii e o scriere, nu apartine realitatii. Eu frumos sa vrei sa dai viata la randul tau chiar si prin moartea ta, dar gandeste-te ca poti da viata mai multor oameni doar prin existenta ta. Gandeste-te mai bine:)