Cheamă-mă, cheamă-mă
În mijlocul lanului de grâu
(rolurile se schimbă)
Şi-acolo lasă-mă de mână.
Am plecat la râu.
Cu un sân pe jumătate ieşit
Am şi uitat cine-a tropăit
pe trupu-mi uitat de iubit.
Furtunile, furtunile m-au slăvit
astăzi ca al lor ultim zeu împăiat.
Vibrez…
Fulgerele mi-au făcut coroană
Şi e bine-n durere, căci sunt vie, aproape de vârf.
Dar tu m-ai doborât… în tine.
Ai venit,
Te-ai întors, iubite.
Acum lasă-mă să te adulmec,
Să-mi amintesc mirosul.
Şi tot aşa pe cărare
Să mă întorc la tine
Şi să uit, să neg pentru un timp
destinul sirenei, dincolo de nisip.
Foarte frumoasa poezia! Descrie perfect amalgamul de sentimente pe care noi, femeile il simtim atunci cand iubim. Felicitari pentru compozitie!
@Alberta Casin: Multumesc!