Doctor de cativa ani, am evitat sa ma atasez de pacienti si sa pastrez o oarecare distanta pentru ca la urma urmei… eu sunt doar cel caruia ii sunt supuse trupuri in sala de operatie… in mainile mele. Cum Dumnezeu sa iti placa atat de mult meseria asta?! (zambeste) Si cand ma gandesc ca am vrut sa renunt chiar in anul trei de facultate, doar pentru ca parintii nu mai vroiau sa imi plateasca studiile. Asta dupa ce am ajuns acasa mort de beat, cu jumate din camasa desfacuta, cu blugii juliti putin in genunchi, ochiul drept vanat pentru o blonda si vorbind numai aiureli d-ale barbatilor cand sunt beti. Mama se speriase de mine, ea ma stia de baiat cuminte si cand tata mi-a tras o palma peste toata fata, tot ce am putut spune a fost “Ce? Tu niciodata nu ai vrut sa ti-o tragi cu o blonda?”. In noaptea aceea m-am dezmeticit din toate punctele de vedere, parintii imi erau ingrijorati de cum ma comport si tot asa…
Mai am cateva minute si imi termin tura. Abia astept sa ajung acasa… sa mananc ceva cald si proaspat. M-am saturat de atata cafea fara cofeina. Oh… super. Am uitat ca ai mei au plecat azi in concediu si mama nu cred ca a mai trecut pe la mine sa imi faca de mancare. Comand ceva sau ma pun eu sa imi fac o salata.
-Plecati? intreba don’soara asistenta cu picioare lungi si frumoase
-Da… Mi-am terminat tura. Mai trec inca o data sa vad cum imi sunt pacientii si voi pleca acasa.
Nimeni pe coridoare, dar saloanele erau pline de bolnavi. Lui deja i se pare o rutina sa isi vada pacientii atat de des si sa se preocupe atat de mult de ei, desi nu era obligat sa faca asta. Intra in salonul 433, deschide usa incet… Tomas dormea.
-O sa te faci bine, baiete! si l-a mangaiat pe cap
Tomas era un copil cu probleme grave la inima. Crescut intr-un mediu nu tocmai propice pentru el si sanatatatea lui… Nu apuca sa arunce o minge in sus prin parc, ci era mereu de mana tatalui sau peste tot, pana si prin baruri unde inhala fum gros de tigari din gurile tuturor. Unii ii suflau fumul in fata doar pentru ca era mai negricios la piele. Originar din India, a fost crescut numai de tata… pe strazi. O haina buna o vedea doar intr-o vitrina… cat despre mancare, se multumea cu ce primea… paine si din cand in cand lapte. A ajuns aici in stare grava… luat de pe strazi de catre o Ambulanta chemata de niste tracatori.
-Buna dimineata, Tomas!
-’Neata!!! un zambet larg….
-Vad ca esti in forma… se pare ca ai dormit bine azinoapte.
-Da… Am visat ca tata a venit la mine si m-a mangaiat pe cap. L-ai vazut?
-Nu… Nu inca… probabil iti pregateste o surpriza
-Uite… azi trebuie sa facem o noua serie de analize… O vei lasa pe asistenta sa iti ia sange, da?
Isi puse mana pe vena, se prinse de cot si se uita la el….
-Dar, deja ma doare… de ce trebuie atat de mult?
-Nu e mult… ti se pare doar fiindca e siringa mare. Dar uite… o sa vorbesc si o sa le spun sa nu mai vina cu siringa aia mare la tine. E bine asa?
-Da…
Of, ce drag mi-e de el… Mi-as da si viata pentru el. Orice parinte si-ar dori un asemenea baiat… pe unde o fi tatal lui? Nici in zi de azi nu a venit aici. M-am gandit sa il scot la o inghetata daca se va simti mai bine zilele astea… Si asa si mie imi e dor sa mai fiu ca el. Bine ca inca mai sunt tanar.
-Sunteti chemat in salonul 433!
-Poftim?! Tocmai de acolo vin….
-Nu mai puneti intrebari… Grabiti-va! Nu e timp…
Inima copilului ii cedase si intrase intr-o criza de angor si facuse preinfarct
-O, nu! Dumnezeule! Tomas!!! Reactioneaza!
-Pulsul scade…
-Tomas!!! Mai incerca o data… Vena se umpluse iar de viata si pulsul revenise la normal… bataile inimii pareau a fi duble. Ceva nu era in regula.
-Nu trebuia sa fie supravegheat? a tipat catre asistente
-Pai…
-Pentru asta sunteti platite!!! si plecase din salon cu nervii la pamant si cu sufletul facut terci.
Nu pot… Nu imi pot permite sa il mai pierd si pe Tomas. Destul!!! Intai a fost batrana aceea… Acum Tomas?! Nu… (vorbea de unul singur)
-Paul?
-Da…
-Stai jos. Nu te mai ridica in fata mea. Chiar daca esti in a doilea an aici, sa stii ca te stimez pentru ceea ce esti cand esti aici. Nu ma intereseaza ce faci afara. Poti sa fi si traficant de droguri… Dar aici esti doctor!!! Ai inteles?
-Da…
-Sa stii ca asa am fost si eu… Puneam suflet in fiecare pansament luat de pe cap sau in fiecare strangere de mana cu pacientul meu. Dar anii au trecut peste mine si peste sensibilitatea asta. Nu am uitat-o, doar am mascat-o. Pentru ca… da rau unui doctor sa ii curga o lacrima in fata propriului pacient, lipsa de profesionalism. Nu uita ca aici iti trebuie un psihic de fier…
-Da… dar… Copilul asta…
-Copilul asta e la fel ca inca alti zeci de copii de pe lumea asta! Nu te mai opri in fata unei singure priviri de om bolnav! Stiu ca e greu…
-Va multumesc! Nu ma asteptam sa imi vorbiti atat de… deschis.
-Ca nu te laud toata ziua, nu inseamna ca nu esti bun in ceea ce faci si nu te apreciez. Hai, apuca-te de treaba! Eu ma intorc in cabinet pentru niste tomografii… inca mai am de analizat cazul acela despre care ti-am vorbit zilele trecute. Nici mie nu imi e usor… Dar ce sa facem?
-Va multumesc inca o data!
Au trecut 2 saptamani de cand Tomas era la Reanimare. Ameliorari in pasi mici, dar se pare ca eficenti. Niciun apel din partea tatalui, nimic. Din pacate Tomas avea nevoie de o inima noua, dar niciuna nu era compatibila.
-Vreau sa ma duci in parc… Te rog…
-Tomas… ce e cu tine?
-Vreau sa vad ceva verde… Nu mai suport sa stau aici, sa ma mutati din pat in pat, din salon la Reanimare si tot asa.
-Iti promit ca te voi scoate afara… Dar acum nu poti pentru ca trebuie sa te faci bine. Inima ta e prea slabita… Intelege…
-Dar vreau…
-Ok… uite cum facem… Maine dimineata te imbraci frumos si mergem la o inghetata, da?
-Da? Ma duci la inghetata?
-Da, Tomas…
-Multumesc! il ia in brate pe doctor
Prin randurile de iedera din fata spitalului, il plimba pe Tomas…
-Tu de ce nu ma iei de mana?
-Pentru ca… si Tomas l-a prins de mana. Doctorul a privit in fata si a zambit
-Am obosit…
-Eh… se rezolva si asta, il ia pe umeri si il plimba prin tot parcul. Tomas radea zgomotos pentru prima oara. Cine l-ar fi vazut pe doctor cu propriul pacient pe umeri, razand in parc, nu cred ca isi facea tocmai o impresie buna. Pentru doctor, toate acestea insemnau mult, chiar daca nu realizase asta pe moment.
-Inghetata nu am, din pacate, sa iti dau…
-Nu mai am nevoie… Paul! si rase iar la fel de zgomotos.
-Acum trebuie sa ne intoarcem… maine vom veni iar
-Stiu ca ma placi! Si mie imi place de tine…
-…
A doua zi de plimbare in parc nu a mai venit pentru ca Tomas iar facuse un preinfarct. Era deja pe lista de asteptari, dar pana acum… nimic. Nici macar o promisiune. Necesita neaparat un transplant. Inimi or fi multe pe lumea asta, dar nu suficiente. De data asta, preinfarctul lasase urme. Si o inima era mai mult decat necesara. Paul isi termina turele si ramanea in spital. Ce il determina sa faca asta? Nici macar el nu stia…
-Buna dimineata, Tomas!
-Buna…
-Azi te vom opera, asa ca te rog sa fii cuminte, da?
-Da? (zambeste) Unde e Paul?
-A fost mutat la un alt spital pentru ca acolo e mai mare nevoie de el. Mi-a spus (asistentei ii erau inlacrimati ochii) ca ii va fi dor de tine si iti ureaza bafta in viata, dar mai ales sa mergi cu capu’ sus pe strada, pentru ca o meriti…
-Alina, vino! Esti chemata sa duci recipientul in sala de operatii… spuse doctorul. Asistenta iesise din salon. Doctorul a ramas o clipa… il privea pe Tomas si si-a spus in gand doar atat: “Ai facut o alegere buna, Paul!”
Peste cateva ore, Tomas avea sa primeasca o inima noua… fara a stii, asa cum a fost si dorinta donatorului ce s-a semnat simplu “Domnul P.”, de unde provine inima.
Tags: betie, doctor, donator, inima, pacient, parinti, preinfarct, sacrificiu, spital, suflet, transplant de inima
impresionant
@Liviu: Multumesc:)
E o poveste care te misca. dar nu stiu zau daca poate fi reala
@Nu e o poveste reala… dar poate fi
(nu uita ca e o scriere 
)
Din pct asta de vedere sunt mai sceptic. In Romania, nu cred ca poate fi reala+
@Liviu: Te referi la oameni sau la situatie? Ma repet: nu e ceva real, e imaginatie;)
Ma refer si la oameni si la situatie. Nu cred ca in Romania se poate intampla asa ceva prin simplul motiv ca oamenii nu au calitatea necesara pentru a trata asemenea situatii
@Liviu: Nu fi atat de sigur!
Din pacate asta nu poate fi decat o poveste…poate 1% din cazuri ar fi in stare de un asa gest.
Lamb – Gabriel
@Nephalem: As vrea sa iti spun ca in ciuda faptului ca e o poveste, ea provine din constiinta mea. Vreau sa devin doctor si daca vreodata voi fi pusa intr-o asemenea situatie, nu voi sta pe ganduri. Stiu ca poate suna aiurea, dar eu asa simt… Ma vad ca doctorul din scriere… preocupat de pacienti si daca ar trebui sa imi dau viata pentru un copil… as face-o
ca si poveste foarte frumoasa. abrupta, premeditata, poate chiar si previzibila. dar cum te apropii de sfarsit, desi intuiesti, citesti mai departe cu speranta ca o sa te inseli. bravo. in ce priveste comentariul tau e o mica problema. Gresesti! Daca vrei a te faci doctor pentru a salva viata unui copil, fie si prin acel mod, te chinui degeaba. poti face gestul si fara sa fii doctor. Mai mult, daca te faci doctor ai frumoasa misiune de a salva viata mai multor copii. Chiar si daca unii dintre ei nu mai pot fi salvati. gandeste-te la banala paritate: tu esti una, poti cel mult salva un copil prin modul povestit mai sus. Daca performezi in meserie, insa, poti salva sute de vieti intr-o singura viata de medic. Si, crede-ma, si asta e un sacrificiu. Suficient. Multumesc pentru poveste
Pai na, atunci tu apartii acelui 1% de care ziceam.
@Bogdan Cercel: Da… Stiu ce vrei sa spui si sunt intru totul de aceeasi parere cu tine. Dar am zis ca daca s-ar intampla vreodata asa ceva… primul impuls ar fi sa nu ezit. Sper sa nu ajung la asa ceva… si da… imi doresc sa fac performanta in meseria asta, indiferent de ce as lasa in urma mea:)
@Nephalem: …
atunci nu-ti ramane decat sa-mi urezi sa-ti urez succes
Profunda poveste .Mi-a placut .
“In noaptea aceea m-am dezmeticit din toate punctele de vedere, parintii imi erau ingrijorati de cum ma comport si tot asa…”
Acest “si tot asa …” pur si simplu mi-a taiat imaginea/filmul. Abia incepusem sa-mi imagineaz personajele, situatia, imi cream ambientul … si deodata GATA! Tot filmul meu s-a ars…s-a dus. Nu mi-a placut aici (sfarsitul).
“-Plecati? intreba don’soara asistenta cu picioare lungi si frumoase”
Picioare lungi si frumoase???? Sincer … n-am putut sa-mi imaginez acest personaj. Ce sa mai zic de “don’soara”? E un cuvant rural, nu se potrivea, personajul era intr-un spital, intr-un mediu care cerea ceva simpatic/zambitor/par buclucat/privire siropoasa. Am ramas in minte cu 2 picioare lungi … nu am putut sa mi le inchipui si frumoase…doar lungi.Da, mi-as fi dorit ca asistenta sa fie prezentata altfel.
As putea sa-ti scriu o poveste.
Nu am starea necesara acum …poate revin mai tarziu.
Stiu ca am fost un pic cam critic, dar si tu stii foarte bine ca-mi place cum scrii.
PS. Problema generala este urmatoarea: ai incercat sa cuprinzi prea mult intr-un numar de fraze prea scurt.
Povestea este prea rapida … sari repede de la una la alta … nu ai acea “esenta” care da gustul unei povesti.
@Doru Coroiu: De am scris asa? In primul rand pentru ca scriu pe un blog. In al doilea rand,mi-ar fi placut sa fi scris mai in detaliu si cu siguranta ar fi iesit totul mai bine. Dar, uite-ma… pe un blog, nu scriind o carte:) (cred ca asta face diferenta cea mai mare). Ai avea tu rabdarea sa imi citesti cartea despre un asemenea caz disputat pe larg?:D Si despre critica, oricand e binevenita:)… Si stii asta:) Dar, iti promit ca daca tu ai avea rabdarea sa imi citesti cartea (asta in cazul in care voi scrie una)… ma voi bucura foarte mult:D Si crede-ma ca acolo vei gasi cu siguranta esenta aceea de care vorbeai.
@Cumparsomn: Multumesc…:)
@victoria
oate intr-un serial ai putea sa cuprinzi mai multe si sa-l multumesti si pe Doru .Zic doar ,nu dau cu paru’ .
Da, cumparsomn are dreptate. Am mai vazut si pe alte bloguri, povesti serial.
OK… o intrebare: vreti sa fac “povesti serial” ? Si vorbesc cat se poate de serios cu voi:)
ar fi ok.
mai citim ceva cand ne plictisim la lucru. 
io ma ocup cu muzica.
Serial sau nu ,povesti sa fie .
Povestea serial nu trebuie sa aiba mai mult de 3 episoade. Vezi cum iti programezi continutul in asa fel incat sa nu fie nici foarte lung (ca se plictiseste lumea sa citeasca), dar nici prea scurte, ca atunci ma apuc eu de scris in continuare.
Astept primul episod: popcorn, cola, tigarile si rock …
foarte frumos scrisa…impresionat peste cuvinte
@Doru Coroiu: Nu cred ca o sa vedeti asa ceva pe blogul meu. Nu l-am facut pentru a-mi scrie o carte aici si nici macar o incercare a ei. Blogul acesta exista pentru ca imi place sa scriu si atat. Scriu dupa cum simt ca trebuie sa scriu, nu dupa Google Trends sau dupa ce imi zice X si Y sa scriu:) Asa ca de popcorn, cola si tigari nu cred ca vei avea nevoie cand ma vei citi pe mine;)
@Killazofu: Multumesc…
@Nephalem: Nu ma pun sa fac seriale pe blog
) (cred ca era clar de la inceput):P
@Cumparsomn: Fii sigura, draga mea…
popcornul si celelalte erau pt timpul petrecut pana la urmatoarea poveste.
PS. Nu ma gandeam ca vrei sa-ti scriu pe blog chestia cu serialul doar pentru a-mi da replica.
)
victoria, io doar am raspuns la intrebarea ta.
@Nephalem: Si eu de asemenea ti-am raspuns
@Doru Coroiu: Eh… asa suna mai bine
nu vad defectele gasite de alti
)
percep exact cum sunt randurile: trunchiate intentionat si terminate in … nici o concluzie sau idei frante pe alocuri exact pentru a da un efect de clip cu tenta de reclama cu caracter de educatie sociala
caracter rural al expresiilor sau cuvinte si legaturi de cuvinte folosite de oameni obisnuiti e exact ce trebuia ca sa exprime oboseala orei respective sau ceata, nehotararea din mintea celui in cauza…
imi place si nu cred ca are legatura cu o tara anume: statistic cand se vorbeste de procente de 1% se vorbeste de exceptii si exceptii exista indiferent de tara sau popor – asta doar pentru ca sunt exceptii (asta tot de la poli o stiu dar nu cred ca am luat inca examenu ala
Rzz – Keep on smurfing!
@rzz-smurf: Da. Uite un om care a inteles de fapt ce am vrut sa fac…
@rzz-smurf : punand postul Victoriei deoparte , nu am nimic cu tine dar lamureste-ma cu o chestie , fac referire la comentariul tau….deci….reclama are caracteru de educatie sociala sau clipu al carei tenta ii este data de reclama care vrea sa fie un efect?
@35: la fecare clip care vrea sa educe societatea apare la sfarsit numele de partid sau oganizatie guvernamentala (care e tot aia) care sta in spatele incercarii de educare a mobului aducand mai mult cu reclama (electorala) – recunosc formularea ca fortata si fara vreo legatura cu postul victoriei dar asta e imaginea care mi-a ramas – probabil ca sunt sechele ale faptului ca traiesc in romania…
in concluzie atat clipul cat si reclama “vor” sa aibe caracter de educatie sociala doar ca reclamei nu ii iese pentru ca mascat ea nu face decat publicitate la un sponsor….
cam complicat explicat dar asta e ce am simtit io la ora la care am citit randurile victoriei – posibil exprimarea sa nu fie gramatical corecta dar efectul imi place mult
Rzz – Keep on smurfing!
@rzz-smurf: Si explicatia asta are vreo legatura cu ce am scris eu?
@rzz-smurf: Ok:D (te mai astept pe aici cu drag!)
sorry asta era citatu: “recunosc formularea ca fortata si fara vreo legatura cu postul victoriei dar asta e imaginea care mi-a ramas – probabil ca sunt sechele ale faptului ca traiesc in romania…”
@rzz-smurf:
da…inteleg perfect ce vrei sa spui 
doar te tachinam asa usor 
app de site-ul pe care l-ai bagat acolo , lucrezi la climbeer?
@41: climbeer e firma mea si a unui prieten. daca vrei mai multe info poti sa imi dai mail pe privat rzzsmurf@climbeer.ro