Archive for the ‘scrieri’ Category

Dor de tine. Dor de noi

Miercuri, Iulie 9th, 2008

Din mine. Din tine. Din noi rasufla greu. Am luat din tine si din mine si am pus totul intre noi. E mica, saracuta. Da din aripe, dar numai ea stie sa zboare printre doua stanci intoarse spate-n spate, cu vai crepate , incapatanate, cu ingeri, printi demonici intr-o simfonie beata de sunete plututioare, de dorinte, de tot ce nu ne doare … Ah! Iubire… Numai atunci cand ne aplecam peste un pat ne intoarcem unul catre altul. De m-as lua pe mine insami in brate, asa cum am facut ieri fara tine, as ramane nemiscata intr-o strangere fara cuvant, fara caldura, fara pata. As ramane eu fara noi… as ramane eu… doar eu…doar eu inconjurata de toti si de toate, cu tine in celalalt colt de noapte.

Hai sa ne dezvelim… Complet. Nu doar o parte. Nu doar fata sau mana. Nu doar ochii sau gura. Te vreau gol in fata mea. Intelegi? Te vreau gol… Te vreau mut ca eu sa iti pot sopti ca mi-e dor de tine… mi-e dor de tine… Nu te vreau cu o camasa frumoasa in niste pantaloni negri cu flori in mana, te vreau alb pe piele si mirosind a ciocolata. Nu vreau sa imi saruti mana, ci sa ma iei de mana cat mai repede sa nu ne prinda noaptea. Hai, intinde-mi mana, lungeste-o sa ajunga pana la mine… Tu esti departe… Dar nu conteaza. Soarele stie sa luceasca pentru amandoi in aceeasi zare, in acelasi ritm, aceeasi culoare rosie-galbuie… Hai sa patam cerul cu speranta. Hai sa patam cerul cu iubire… Hai sa secam cerul de albastru si sa-l intindem peste patul nostru… Asa poate o sa zambesti mai des… Asa poate o sa vii mai des… langa mine.

Mi-e sete de tine, de o gura mereu umeda, de aceeasi mana tremuranda pe obrazul meu stang. Mi-e sete… Nu ma pot opri! Hai, vino mai aproape ca imi e rece… Pentru ca stii… si stelele pierd din lumina atunci cand luna e departe asa cum si pomii pierd din frunza cand vantul incepe-a bate. Bratele s-au lasat jos, langa trupul meu, proptite… Timpul nostru traspira geamul de sticla dintre noi… Nu te mai vad… Unde esti? Picurii se aduna innebuniti de doua suflete, se trantesc singuri de pamant, sa fac apa de baut. Dar tot imi e sete! Pierdut esti iar in zare. Ne vedem noi intr-o zi… Cand poate tu ma cauti si eu inca voi dormi in dimineata :)

Minti lovite

Joi, Iunie 26th, 2008

Sper ca in noaptea asta nu mai vine. Nu mai vreau sa-l vad cum ma loveste dur si fara mila. Ce i-am facut? Ce vrea de la mine? Intr-o seara m-a trezit din somn, batandu-ma barbateste pe umar de doua ori. Eu eram cu plapuma trasa pe mine, imi era frig, tremuram desi aerul era cald ca de vara. Fratele meu era dezgolit, mie imi era frig. Cum Dumnezeu sa fie posibil? Dormeam in acelasi pat, fiecare pe salteaua lui. Camera mea inca nu era zugravita. Frigul continua sa-mi tremure carnea de pe mine. Mi-am tras patura mai tare peste mine si ma fortam sa adorm. La urechile mele un gafait. M-am speriat. Am deschis ochii brusc si nici nu indrazneam sa ma uit in spatele meu. Stiam ca in partea dreapta a patului aveam o oglinda mare si eu una nu ma simteam in stare sa pot sa privesc in spate. Gafaitul continua. Ma obseda. Nu mai aveam somn, dar nici putere sa-l privesc pe gafait. Gafaitul era tipic pentru un om care alergase mult sa ajunga undeva si care era disperat. Mi-am auzit numele foarte raspicat. Nu am mai bagat de seama gafaitul. Intr-un final am adormit. Aseara iar m-am trezit ca arsa la ora 3. Nu mai suportam ora aia. Il simteam cum umbla prin casa, ii simteam respiratia. Am inchis ochii crezand ca nu o sa-l mai simt si in fata ochilor mei, asezat la picioarele mele, statea el tintindu-mi privirea, tintindu-mi fiinta care nu era pregatita. Credinta – Necredinta. Asa treceam de la o stare la alta. Si el profitase de fiecare secunda de deznadejde. Ochii ii erau rosii, insangerati. Eu eram silita sa stau nemiscata, nu puteam sa tip, nu puteam nici sa deschid gura. Tipam in mine. Doar el am auzea si zambetul ii venise pe buzele negre. Cu mana stanga pe piciorul meu, privirea lui intra in mine si toracele mi se ridicase. Imi oprise respiratia! Am uitat sa mai respir. Am uitat de timp. Si tot ce am stiut sa fac a fost sa ma rog. Nu prea stiam eu multe despre rugaciune, dar stiam ca orice spus din inima poate dobori sau cel putin indeparta silueta neagra de mine,de sufletul meu si sa raman in siguranta. De trup uitasem sa-i port de grija. Ma luptam cu o gheara. Ma luptam cu el, desi eram incepatoare. Se adapa violent din scaparile mele, din sudoarea mea prelinsa pe tample. El era inca nemiscat. Tot acolo, sezand diplomatic pe pat. Eu ma zbateam de una singura sa cer ajutor. Dar sunete reale nu mai existau. Eram doar eu si el. Fata in fata. Nu suportam sa ma atinga. Aveam impresia ca energia mea se prelingea toata printre degetele mele de la picioare. Si strangeam de ele. Sa ma lase. El tot mai tare ma apuca de picior. Vroia sa-l urasc si nu i-am facut placerea asta. Am zis “Doamne ajuta-Ma!” si invocam expresii pentru prima oara ca si cum le ziceam din minte. Ca si cum ele existau acolo, in natura mea, in fiinta mea. Paralizata complet in pat de privirea lui, imi tot repeteam in minte ca “pot..pot” , dar mai ales sa nu uit ca eu sunt reala si ca el nu face parte din lumea mea si nu o va face niciodata. Era doar imaginatia mea…Doar imaginatia mea !!! Era? Chiar era?!?! Isi bate joc de mine? Uuuu..nu. NU !!! Nu ma mai atinge!! Lasa-ma in pace !! Ma doare… Lasa-ma !!! Ma dureau plamanii…Ma apasa toracele. Tineam o greutate pe mine,spatele imi era arcuit si cu cat ma lasam mai jos cu atat ma durea. Nu vedem nimic pe piept, dar greutatea exista. Nu am mai stiut ce sunt acelea secundele,minutele,orele si la ora 6 si ceva expirasem tot din mine…de parca tot raul l-am dat afara printr-o singura suflare. Si tot s-a rezumat la o suflare… Deschid ochii, soarele dadea sa iasa de sub orizont. Prin fata mea trece un barbat in camasa,aplecat cu capu’n pamant,plimandu-se prin casa ca si cum ar fi trait inaintea mea. Inspecta atent peretii. Dau sa ma ridic din pat sa ma iau de el si sa-l intreb ce cauta in casa mea si ametesc. Nu am mai vazut nimic sa fie clar in fata ochilor. Pentru cateva secunde m-am izbit de un vid. Cand imi revin…nu mai era nimic. Doar o usa crepetita….

Parolat: Nu intreba!

Luni, Iunie 2nd, 2008

Articolul este parolat. Introduceţi parola pentru acces:


In cimitirul Pruncilor

Joi, Aprilie 10th, 2008

Pe strada nemuririi mortii si-a uitarii

Am indraznit noi, oamenii, s-o calcam.

Brate ma trageau de mana, erau nebunii.

-Suflete nebune, ce cauti tu nu-i omenesc!

Doar in vis ii mai pot da crezare nimicului nefiresc.

Mereu cerea sa fie dat afara,

Dar eu nu aveam usa de deschis…

Magie, fluturi, degete… asa se mai auzeau ei printre cripte…

Mortii toti plecare urechea

Si batand cu pumnu-n poarta

Isi cantau in oseminte.

Viori mortuare se ridicau deasupra fiecaruia

Si-si cantau asa perfect bautura ranilor…

Vocile incepeau sa iasa din putrezi,

In cimitirul Pruncilor erau ei si numai ei,

nebunii vineti.

Acum incepe… liniste

“Noi suntem vanduti ca sclavii

In lumea nostra e doar o entitate deschisa,

singura

Intunericul ne acopera gropile inaintea reveriei

Totusi, ranile cutremura cate un cavou fara sa stii.

Noi suntem si vom fi”

Cum cu cantul lor cantau pamantul,

Petalele cazute ridicau,

Pasari moarte-i cuprindeau ca duhul,

De jos capul moale-si trezeau.

Din pamant ieseau gandacii,

Tragand si ei de picioarele ierbii,

Din gunoi vechiul vietii invia,

Criptele se incalzeau cu nebunia si coarda sa.

-Dar, de ce sangerezi. nebune?

Si voci in cor acopereau tacerea sangelui

“Noi suntem si vom fi…”

un sarut fiert in vin rosu

Joi, Aprilie 10th, 2008

Plecasem de acasa cu mainile incrucisate in jurul sufletului meu si il tineam strans sa nu mai cada… Ultima zi petrecuta cu el mi-a cam dat batai de cap. Nu stiam de ce imi facuse mie asta! De ce nu o luase pe cealalta cu care fusese in pat saptamana trecuta?

- Si acum ce faci?

- Vreau sa plec. Ce? nu vezi ?

_ Hai, mai stai… Stii doar ca (rasufla uitandu-se la buzele mele)

- Ce sa stiu? ca mereu sunt cea careia ii adori pielea si tanjesti dupa ea ori de cate ori esti cu alta si faci diferenta?

- Cam asa… doar ca eu cu tine… mai bine te servesc cu un pahar de vin rosu (zambeste dur)

Se obisnuise cum sa conduca o femeie in punctul absolut al extazului, eu mereu faceam exceptia si asta il scotea din minti ori de cate ori ma privea in ochi cu gura intredeschisa.

-Poftim!

- Multumesc…

Oh… adoram paharele alea… Erau adevarate indrumatoare ale imbatarii. L-am luat si mana mea il duse imediat la gura… Era fiert… Era dulce… Era perfect pentru mine si el. Prima inghititura… a urmat inca una si inca una pana cand m-am incalzit si trupul meu nu mai cunostea limitele spatiului in care ma aflam. Eugen era langa mine,dar parca vedeam printr-o oglinda sparta… Alergam dupa imaginea lui si involuntar dupa mirosul lui…dupa degetele lui pe spatele meu incordat si temator.

- Iti place vinul?

- Da…

- E ca si cum ai soarbe din sanul unei femei frumoase… Veezi ce cupa… ce rotunjimi perfecte?…

Ma luase de sold si ma intinse pe pat… eu plecasem pleoapa ochilor si doar simturile ma mai conduceau si ma trageau de ultima fasie de ratiune care imi mai ramasese.. Ma duceam incet incet sub pielea lui si tot ce imi mai scapase era pasiunea si corpul de care dispuneam mai putin constienta, caci sufletul mi-l tinea deja in palme si sufla greu si inabusit… Proptit de mine, ma ridica si turnase vin rosu pe gat… prelins pe pieptul meu moale si tanar imi tot coase si descoase sarutul de pe buze… pana cand ma lasase sa cad pe pat. Am primit ceea ce am vrut… Un sarut fiert in vin rosu.

Online acum:
   website counter  

Sa pastram 
Romania curata!

sustin blogosfera feminina