Archive for the ‘Necategorisite’ Category

“De unde sa te iau?”

Miercuri, Iunie 18th, 2008

Acum cateva zile mi s-a intamplat ceva ce mi-a creat o pofta de ras constanta vreo 2 zile..chiar si acum zambesc(rad,fie vorba intre noi) cu gura pana la urechi :D

Plecasem in graba de acasa numai cu telefonul in mana si pasul imi era ca de gangur la o competitie…Stiu cum e sa astepti dupa altii , asa ca am renuntat la prostul meu obicei de a intarzia atunci cand nu trebuie.Trecusem bariera si in fata mea un grup mare de baieti,dintre care pe unul l-am recunoscut din conversatiile pe messenger…ah si dupa clapa trasa cand nu-i prea raspundeam le telefon cand el vroia sa se vada cu mine :) ) tot timpul se nimerea sa ma sune atunci cand dormeam si la mine somnul e somn!Asa ca l-am salutat pe el din toata gramada aia de baieti si toti au inceput sa exclame

-Era clar ca pe tine trebuia sa te salute…ce faci,bah?? nu mai stii fetele care te saluta..fata te-o salutat si u ,poponarule,ai raspuns cu intarziere!!!

Nu mai bagasem de seama ce mai vorbeau ei acolo..dar radeau destul de zgomotos as zice eu..ce am mai resuit sa aud a fost

-Hai ca nu ai curaj….nu ai!!!!

Si in timp ce mergeam grabita…auzeam pe cineva in spatele meu ca alerga

-Stai..te rog..nu te mai grabi atat,zise el. Parca ii era frica sa ma atinga…cred ca tocmai avusese un deja-vu ca in cazul in care ma atinge ii pocnesc una imediat :) )

-De unde te cunosc…direct cu ochii la mine in decolteu

-De pe Messenger…trebuie sa plec ..Paaaaa…

-Ne auzim noi!!!! exclama el

Ce ti-e mai si cu baietii astia…oricum..m-a surprins intr-un mod foarte placut :)

Doar un sarut?

Luni, Iunie 16th, 2008

-Auzi, dar tu de ce nu vrei sa vii cu noi… ca doar nu te mananca nimeni daca stai cu noi :D

-Stii ce … daca vreau vin, daca nu nu si cu asta basta

-Bine, cum vrei tu

-Ce te face sa crezi ca as veni?
-Pai… ma gandeam ca iti e dor de mine :D

-Da… sigur

-Sau nu iti e?

-Nu…

O prinse de sold cu mana dreapta, o presase de trupul lui slab si respiratia ei dadea navala peste gura lui uscata de vant, isi umezi buzele cu limba si o sarutase salbatic si fara sunet… asa cat pentru ei doi. Ceilalti plecasera deja… singuri, pe malul marii… Sarutul se prelungise undeva pe nisipul cald si el era nerabdator sa o simta din nou in brate, mai mult ca niciodata. Ii bagase degetul in gura si asta o excitase si mai mult… El era sub, ea deasupra… ca sezand pe scaun. Ea se dezlantuia, el o acompania cu “Esti buna… continua… ah… ce cur ai…” Nu prea avusese multa experienta in spate, dar ca “incepatoare” era incredibil de flexibila… fiecare miscare o simtea diferit,fiecare sarut era mai adanc decat ultimul,fiecare frecare de el i se parea tot mai buna… tot mai puternica, tot mai desfranata. Desfraul isi facea de cap in doua trupuri goale,nisipul se risipea in jurul lor, luna racnea cu lumina alba. Coapsele ii erau reci, el o suspenda direct in placere si intra in ea dur si fara urma de afectiune..Se foloseau unul de altul,si-o trageau ca si cand ar fi descperit sexul pentru prima oara. Ea calarea placere, el domina femeie! Mirosul sexului frumos il adulmeca precum nebunul cand vede ceva nou. Degetele ii ridicau sanii sa-i soarba, buzele sa le guste si capu’ drept privea-nspre ele.O voce perversa o trantea inapoi pe nisip.Pe spate intinsa,stranse-n pumn nisip si-l lasa sa cada ametit de strangerea ei salbatica. Limba isi marcase teritoriul incet si sigur,de la coapse in sus. Trupul ii tremura de placere, el se intindea peste ea tot mai tare. O musca de spate,ea zicea “Mai tare…”  Si cand in ea intra muscandu-se de buze, tot ce putea sa zica era un “Ah…” prelungit in ecouri surde. Credea ca uitase cum e.  Dar ca mersul pe bicicleta, nu ai cum sa -l uiti niciodata. Nimeni nu scotea o vorba, sexul mergea mecanic… doar ritmul ii mentineau intr-un comun acord de pasiune… Sau, poate, intr-o noua aventura.

Intalnirea lor inceputa de un simplu sarut accidental s-a sfarsit undeva pe nisip imprastiata de degetele lor calde… pana la a doua intalnire.

yellow tulips

Luni, Mai 26th, 2008

venom

Luni, Mai 26th, 2008

In cimitirul Pruncilor

Joi, Aprilie 10th, 2008

Pe strada nemuririi mortii si-a uitarii

Am indraznit noi, oamenii, s-o calcam.

Brate ma trageau de mana, erau nebunii.

-Suflete nebune, ce cauti tu nu-i omenesc!

Doar in vis ii mai pot da crezare nimicului nefiresc.

Mereu cerea sa fie dat afara,

Dar eu nu aveam usa de deschis…

Magie, fluturi, degete… asa se mai auzeau ei printre cripte…

Mortii toti plecare urechea

Si batand cu pumnu-n poarta

Isi cantau in oseminte.

Viori mortuare se ridicau deasupra fiecaruia

Si-si cantau asa perfect bautura ranilor…

Vocile incepeau sa iasa din putrezi,

In cimitirul Pruncilor erau ei si numai ei,

nebunii vineti.

Acum incepe… liniste

“Noi suntem vanduti ca sclavii

In lumea nostra e doar o entitate deschisa,

singura

Intunericul ne acopera gropile inaintea reveriei

Totusi, ranile cutremura cate un cavou fara sa stii.

Noi suntem si vom fi”

Cum cu cantul lor cantau pamantul,

Petalele cazute ridicau,

Pasari moarte-i cuprindeau ca duhul,

De jos capul moale-si trezeau.

Din pamant ieseau gandacii,

Tragand si ei de picioarele ierbii,

Din gunoi vechiul vietii invia,

Criptele se incalzeau cu nebunia si coarda sa.

-Dar, de ce sangerezi. nebune?

Si voci in cor acopereau tacerea sangelui

“Noi suntem si vom fi…”

suflul letal mortii

Joi, Aprilie 10th, 2008

Firimituri de paine si graunte grele

Atarnau de firele de par ale maritului trup.

Frumos mucegai ruginit de vreme

Dormea intins pe felii roz de paine.

Inca respira… a moarte.

Ma trezi ca un catarg, atarnat de maini flagelate

Si ma priveam pe mine, mortul de acolo

Cum lumea-ntreaga se uimea de paloarea

Fetei mele ce adanc dormea si nu misca deloc.

Hm, mana asta e prea fina, prea blanda…

Oare a cui o fi de tot vrea sa ma atinga

Si nicidecum nu-mi mai da drumul?

Si peste gene albe abia trezite vad si intreb:

Papusa cu ochi negrii de plastic,

Ce ascunzi sub tine?

Sa fie oare vapai curtate de printi demonici

Si epave de corabii, panze albe?

Sa fie oare un cerc cu rame laolalta bete?

Hai, spune-mi… Te indura si de mine.

Lasa algele din varful acului sa coboare,

Deschide carapacea in care stapanu-ti tine

Intre valuri rosii si subtiri spuma gurii inchisa…

spune-mi

Dar, de ce plangi, Craiasa?

Atat de rau imi pare ca nu-ti pot tine

In causul palmei mele picurii acestia dulci-

Atat de dulci… atat de dulci…

palma in ai mei mi-e deja cufundata.

Intoarce-mi palma sa-mi cada amarii

Si am sa ti-o intorc si eu pe-a ta…

Imi voi apleca gura sa te lipsesc de ei,

Vor intra ei in mine si eu in ei…

Si uite… respiram impreuna

Sub fruntile noastre iarasi…

Online acum:
   website counter  

Sa pastram 
Romania curata!