Archive for the ‘Dragoste’ Category

Unde mi-e locul?

Sâmbătă, Mai 20th, 2006

Sufletul mi-e pustiit
De dorul lumii mele
Dar, cu ce oare am greşit?
Să fiu o stâncă ce iubeşte valurile.

Se izbesc toţi de mine
Mai că mă prăbuşesc
Asta-i tot ce-am găsit în tine
Numai tot ce nu iubesc.

Lungi cărari săpate-n vreme
Ma călăuzesc în noapte
Sunt singur ca şi un vierme
Ce mărul neîncetat îl roade.

Mă roade şi pe mine viaţa
Nu-s ca lebada cum iubeşte apa
Dar sunt şi eu atârnat de-o aţă
Ce-mi răpeşte-ncet ziua şi noaptea.

Noaptea mea-i pe fundul mării,
Înecată în adâncuri
Ea m-ajută a-i da uitării
Ultimelor mele vagi trăiri

Lumina-mi piere fără tine
Rămâi aşa cum eşti
Eşti raza liniilor fine
Ce coboară când şopteşti…

Adusu-mi-am aminte
De locul meu de veci,
Soarele-mi bătea în oseminte
Iar eu nu-nţelegeam de ce tu pleci…

20 mai 2006

Pe valuri

Joi, Martie 16th, 2006

Pe valuri reci de mare
Eu am colindat
Să simt din nou acea putere,
Un dar de mult uitat.

Eram doar un copil
Cu ochi căprui ca de castan.
Viaţa era un cer senin…
Şi eu tot nu înţelegeam!

Fire lungi de ceas legate,
Două firi parcă croite
Şi un dor de viaţă
Ce dorit se îneca în apă…

Eu ma îmbinai cu ele
Vrând să mă-ndrăgostesc,
Dar sfârşi la fel ca ele
Cu spuma mării să mă iubesc

(16 martie 2006)

Nu pieri!

Vineri, Decembrie 23rd, 2005

Într-o candelă aprinsă
Mă oglindesc şi eu
Şi mă uit la tine-n taină
Aşa am să te privesc mereu…

Singur stau şi mă-ntreb
Cum e să fi întreg?
Mâinile-mi ridic la cer
Deşi nu cred, eu sper.

Stai şi mă priveşti,
Eu în genunchi mă pun
Şi strig a disperare
Către cel Preabun.

Cer îndurare
Să mă simt împlinit
Prea mult am greşit
Şi-acum vreau să scap de pierzanie.

Stropi de rouă
Cad pe obrazul meu
Şi cu-n ochi obscur şi greu
Tu mă priveşti a ură.

Cu maini albe de mătase
Tu mă mângâi
Parcă ar fi o despărţire
Între doi păgâni.

Unde este caldura,
Cele două petale de trandafir,
Mireasma zilei de ieri
Le-a înlocuit cumva ura?

Ridică-mi pânza albă
Să-mi vezi chipul sorbit de umbră
Ţi-aş mai spune atâtea cuvinte
Dar pentru tine acum par vechi şi prăfuite.

Pe sub geana plânsă de atât amar
Îţi vad adevăratul chip,
O privire-ntunecoasă şi-un zâmbet rar.
Şi aşa, încet-încet mă pierd…

Nu-mi stinge candela!
Ci ţine-o aproape de inima ta
Dacă ea piere
Am să pier şi eu odată cu ea.

(23 decembrie 2005)

Atâtea…

Vineri, Decembrie 9th, 2005

Un suflu greu m-apasă
L-aş îndepărta, dar nu pot
Căci toată lumea visează,
Numai eu nu pot…

Aş vrea să-ţi fiu alături,
Să ştiu ce simţi acum.
Ţi-aş scrie multe rânduri
Acum, la capăt de drum.

Dar, nu mai pot.
Sunt departe de tine
Acolo, unde peste tot
Bate o veşnică lumină.

De întors, nu mă mai pot întoarce
Tu stai într-un colţ, iar eu în altul
Dar nu uita: Timpul trece…
Nu-ţi fă griji! Îţi va veni şi ţie rândul

Cândva… odată
Nimic nu va mai fi
Eu voi fi pierdută
Şi tu nu vei şti…

Când mă cauţi, strigă-mă
Şi am să vin
Am să te strâng de mână
Deşi nu simţi, eu te ţin…

9 decembrie 2005

Online acum:
   website counter  

Sa pastram 
Romania curata!

sustin blogosfera feminina