Victoria Casian Blog » Altele

Gustul amărăciunii

Victoria Casian — Sat, 02 Feb 2008 09:47:23 +0000

Eu… sunt ceea ce vezi,
Sunt suflarea apelor repezi,
Sunt adierea vântului de ieri,
Sunt otrava-n care ai să pieri.

De spui că mă iubeşti
Ai să arzi ca o arşiţă
Şi încet ai să păleşti
În propria-ţi ură
ce te sufocă.

Joacă

Victoria Casian — Sat, 02 Feb 2008 09:39:21 +0000

Vreau
să-l trag de coadă pe albastru,
s-o fac pe alba să roşească,
să-i fumez lui verde-o vorbă,
să mă sărute-n somn un negru…

Camera mea e Universul…
soarele e becul,
planetele sunt muştele de vară,
stelele sunt particule de oxigen,
găurile negre fantome zvăpăiate,
cometele buburuze dansatoare…

Şi tot aşa culorile se înfruntă
să aibe-o căsnicie
şi copii alunecând pe curcubee…

Emoţie

Victoria Casian — Sat, 02 Feb 2008 09:38:52 +0000

Să aştept cine va bate în uşa
recent deschisă,
să las vocile să se încânte
din spuma gurii adormite,
să cutremur fiecare coardă
şi să ştiu s-o fac să plutească…

Vibraţii de noiembrie
stau culcate pe-o ureche..
doar s-audă ce m-avântă,
doar să simtă că nu-s moartă,
ci atent simţită
de-o imensitate de rostite,
note de culoare,
vise târâtoare,
nori trecători
subt gene de soare,
speranţe căzătoare pe alee,
sânge fiert de vrajitoare,
petale de trandafir uscate
şi un strop din degetele calde

Masca

Victoria Casian — Sat, 02 Feb 2008 09:37:23 +0000

Stând pe oase şi puţină carne,
simţurile o ridică mai sus să respire,
să-şi lase stăpâna pe spate
şi tot ea,
din buze palide,
te sărută…
O voce ştearsă te alintă,
se preface în cea dintâi perfectă
doar doar s-o laşi să te patrundă
după ce inima de gheaţă
moare… Să ardă până la piele
şi să nu se întoarcă…
să nu se ridice
peste faţa… moartă

Lacrimi

Victoria Casian — Sat, 02 Feb 2008 09:36:06 +0000

Ochii mei nu au culoare de privit…
şi nici privire de ochit…
Fire de la capăt se înţeleg
să ştie cum şi unde să afund
stropi din gura ochilor.

Absenţă

Victoria Casian — Sun, 04 Feb 2007 09:23:55 +0000

Era un schelet vioi pe scaun
Absent în a sa licoare.
Nu-i prea pasă ce-i spun,
E plin de gheaţă…

Limba lui violetă îmi facea semn,
Doar era-mparţită-n două:
O parte ţie şi una mie,
Dar tot nu-mi era de ajuns!

Vedeam doar mâini pipăind picturi,
Vedeam doar pene negre,
Vedeam doar ranchiună
Şi nu-mi găseam locul între atâţia!

Mă durea că petalele mele nu înfloreau,
Nu le semănau lor deloc.
Dar, ce mai eram eu pentru ei?
O limba neîmpărţită…

Mă fac să renunţ la afecţiune,
La tot ce mi-e drag,
La vise, zâmbete, libertate!!
Şi mă lipsesc de ele…

Îmi oferă tot ce e al lor, ura desfrânată!
Îmi dau vânătăi adânci, durere,
Maltar pe un zid oarecare,
Zidul lacrimand…
Se supune lor.

Am vrut doar trăire singuratică
Şi am primit vată-n sânge.
Am rămas un vânt gri, amar în gât
Şi un picur dulce
De… libertate.

(4 februarie 2007)

Zâmbet de februarie

Victoria Casian — Fri, 02 Feb 2007 09:32:27 +0000

Zorii zilei îşi ridică pleoapa cojoasă,
Mă ridic din pat alene
Şi văd cum mă petrece sfiioasă
Culoarea alb-gălbuie…

Îmi izbesc fruntea de geam,
Degetele mele fac geamul să transpire…
De sudoare alunecă picuri
Mai calzi ca mine.

O paluare văd în sticla geamului
Cu bulbi adânci în piele,
Cu negrul lux de sub unghii,
Zâmbesc doar, februarie…

2 februarie 2007

La ora 8

Victoria Casian — Fri, 02 Feb 2007 09:23:22 +0000

Florile ca nişte manechine stau în vază,
Prin jaluzele pătrund degete calde,
Pe cer viermi graşi plutesc
Şi plămânii-mi dau durere-n spate…

Siropul tusei sângelui
Stă pe masă în aşteptarea nefiinţei
Care vroia odată să fie
Acum e doar ea.

Bule cu miros de lemn parfumat
Pătrund în toată voluptatea nasului
Şi-mi place ce simt, ce vad…
Numai că nu-i pot da gustare prezentului…

(2 februarie 2007)

Regretul vorbei

Victoria Casian — Sun, 28 Jan 2007 09:35:27 +0000

Bureţii marini sorb limba,
Limba linge mâinile stăpânului.
Vrut-am tai din ea,
Dar îmi lipseau două degete…

Suliţa e aruncată peste
Şi cauţi s-o învingi, durere!
Aşteaptă de grăieşte
După placul plăcerii mele.

Coloana vertebrală e dură,
Un lichid vital morţii
Iese din nara ei dreaptă
Şi te bântuie fiorii

Lasă-ţi fumul să-ţi iasă pe gură,
Lasă gura să mişte
Bucăţile aruncate din mine,
Lasă gheaţa, minte!

Acele înfipte în vene, adânc,
Te duc târâş visând.
Şi odată te cobori în lung
Şi râzând, sugrumi…

Ia sfoara putrezită şi pune-o,
N-o mai lasa levitând,
N-o mai lăsa să zacă în atmosferă,
N-o mai ierta!

28 ianuarie 2007

Cunosc?

Victoria Casian — Sun, 24 Dec 2006 09:53:17 +0000

Se uită…
Mă priveşte…
E o damă
De verde…

Vreau s-o ajung,
Vreau s-o ating.
Clapele ei sunt aşa dure
Că nici gheaţa nu-i rece.

Şi-mi cântă Mătăniile
Sub nori de ploaie,
Sub cer cu stele,
Sub ciuperci putrede…

Şi insist s-o ating…
Şi nu pot.
Parcă, o ştiu de undeva…
E umbra mea.

(24 decembrie 2006)