„Aşa arată un fetus de 11-12 săptămâni, vârsta legală limită până la care se produce avortul. E un mulaj în mărime naturală de 30 grame, cu mâini, ochişori, nas. La vârsta asta are deja înregistrate undele creierului, se zbate, înghite, se poate răsuci, are amprente, dă cu piciorul, e sensibil la căldură, la atingere, lumină, zgomot, îşi suge degetul şi toate sistemele corpului funcţionează” Roxana Voicu (director clinica Pro-Vita) restul aricolului aici
Cu greu imi amintesc de primul control la ginecolog. Mi-era atat de rusine sa merg acolo incat am rugat-o pe o colega de-a mea sa vina cu mine. Ne-am cerut de la ora de romana si am plecat. Doctorul de familie ma trimisese acolo pentru ca aveam nevoie de un tratament spre a-mi diminua din durerile menstruatiei. Am ajuns acolo la ora 13 si ceva (pe orar asa scria: ora 13:00 ). Ne-am asezat pe scaun si am asteptat. Langa mine era o tanara, mai slabuta la corp, dar cu niste ochi ageri si suspiciosi la orice misca. Nu i-am inteles comportamentul, dar am trecut mai departe. La urma urmei, era o straina pentru mine. Din discutia cu colega mea, ochii mi s-au lipit pe o tablita, o rama veche cu o foaie de hartie scrisa la calculator unde se specificau exact preturile. Eu ma gandeam cat o sa-mi ia pentru o consultatie… citesc… citesc… ajung mai jos… si raman inmarmurita. Un avort in primele saptamani costa 30 lei. Am ramas blocata la cifra aceea… 30 de lei… 30… pentru un avort.
-Aici e scump! Sa vezi in spitale cat e: 15 lei, depinde cat de saraca esti sau nu sau mai bine zis: cat de gros iti este portofelul
-Tu vorbesti serios?
-Da… din pacate.
Si am inceput o discutie despre avort. Intre timp ieseau fete din cabinet, unele mai tzapane, altele mai zdruncinate emotional si cu ochii inrositi. Au iesit femei de toate varstele, dar una mi-a atras atentia. O femeie in toata firea, in jur de vreo 40 si un pic de ani, ingrijita si cu verigheta pe deget iesise de acolo ca drogata, cu capu’-n pamant. Ii vedeam pasul umil, dar ma gandeam de ce oare o fi facut asta? E casatorita… Apoi a mai iesit inca una care nu putea sa mai mearga normal, nu-si putea apropia picioarele si se sprijinea de o alta (tovarasa ei probabil) . Amandoua mi-au parut niste tarfe. Din momentul in care am vazut-o pe cea care avortase cum rasuflase usor ca si cum scapase de un impediment, de un gunoi, de un “lucru” mi-am zis ca astea sunt clar niste tarfe ordinare care se simteau ca la spectacol, ca si cum isi terminasera numarul si ieseau triumfatoare de pe scena, astepatand aplauze. Tanara de langa mine nu scotea niciun cuvant. Cand, deodata, deschide gura si ma intreaba:
-Si tu tot pentru avort ai venit? (trebuia sa ma prind, dar nici prin gand nu-mi trecea la cat era de calma pe scaun)
-Nu… Nu am venit pentru un avort. Ti se pare ca am venit pentru asta?
-Se poate intampla oricui! (si imi inchide gura,nu am mai avut ce zice minute bune in sir. In sfarsit ma intorc catre ea)
-Si tu? Esti pentru prima oara aici? (trebuia cumva sa verific daca venise pentru avort sau nu)
-Da! Sunt pentru prima oara aici
Am zis: ce bine ca nu e si ea insarcinata. Pare asa finuta…
-Ai grija, fata mea sa nu te lovesti!(tocmai ce intrase o gravida cu mama ei)
-Da, mama…ma descurc
Era in luna a 7-a. Era anemica, palida la fata, cu o boala la piele si foarte saraca. Avea pe ea o rochie gri lunga si putin decolorata, dar tot timpul era cu mana pe burta, il mangaia pe ala micu’.
Asistenta zbarcita toata la fata scoate capu’ pe usa si intreaba:
-Avorturi mai avem?
Si se ridica tanara de langa mine. In momentul ala am intepenit… Se facuse liniste pe hol. Ironia vietii facea ca in acelasi timp o femeie sa fie pe masa la avort si cealalta, care statea in fata mea, sa se preocupe de sarcina ei, cu toate ca era mai saraca si mai chinuita. Nu imi venea sa cred…ma gandeam la replicile ei, la raceala cu care vorbea despre sarcina si mai ales ca a mintit. Nu era prima oara cand era acolo. Linistea aceea ma facea sa fiu si mai revoltata, cu toate ca era o STRAINA pentru mine. Situatia in sine ma revolta, imi ridica paru’ de pe mine si ma treceau toti fiorii. Se auzea tot. Fiacare scrasnet, fiecare sunet al ustensilelor ce le folosea ginecologul, cand le lua, cand le trantea inapoi. Semana cu trantitul furculitelor, al tacamurilor pe niste fafurii de portelan…un sunet dur si nemilos. Dintrodata nu s-a mai auzit nimic…ma simteam ca la un priveghi…ma simteam rau…si parca durerea fetei era si a mea. Ma simteam groaznic…am inceput sa tremur si sa ma pierd prin temerile mele, prin slabiciunile mele. Colega m-a frecat cu palma pe spate ca sa-mi dea de inteles ca va fi ok si ca nu am de ce sa fiu asa.
Mi-am revenit… trecuserea 17 minute de cand nu se mai auzea nimic acolo… Piciorul drept incepea sa-mi tremure. In sfarsit iesise! Era toata rosie la ochi cum tot se frecase sa nu se vada ca a plans. Cand am privit-o in ochi a inceput sa planga si a iesit fugind din cabinet. Ii parea rau… si sper ca nu va mai trece prin asa ceva niciodata. Desi imi parea obisnuita cu avortul.
Imi venea randul pentru consultatie… picioarele mi-au intepenit. Presiunea era atat de mare… abia ma abtineam sa nu plang sau sa nu strig in gura mare: 30 de lei costa o viata?!?!?!???!?Criminali…
Am intrat in cabinet. O prima camera. Cea dinaintea camerei monstrului care isi facea meseria (nu stiu cum doarme omu’ ala noaptea). Pe pat…ramasese inca folia cu sange cum tanara de adineaori a stat pe pat sa-si revina. Acea folie trebuia luata inainte sa vin eu, dar asistenta a preferat sa numere banii cu dom’ doctor. Nici nu si-a cerut scuze pentru ca a lasat folia aia acolo si a zis ca pot sa-mi las lucurile si pe patul de langa ca nu e bai. Nu am zis nimic. Inghiteam in sec. Aer probabil.
-Cate avorturi au fost azi?
-O00… vreo 15 la numar.
Insemna ca dom’ doctor avea deja clienti de pe la ora 10 dimineata, daca nu chiar mai devreme. Ca in program zicea ca ora 13.00 este ora la care el este acolo pentru interventii si consultatii. In timp ce eu ma schimbasem, doamna asistenta iesise foarte galant din cabinetul doctorului cu un recipient si pe care-l trece frumos pe sub nasul meu. Erau o gramada de avortoni plini de sange si de bandaje folosite aruncate peste ei. Erau minim 5 vieti omorate… Am vazut ca a dus recipientul intr-o alta incapere si atunci am auzit cum trese apa la toaleta. Mi se parea ca spala vase… Mi-am zis ca este imposibil! Ca nu se poate asa ceva… Ca sa verific, am intrebat asistenta unde este toaleta si mi-a aratat cu degetul inspre aceeasi usa, aceeasi incapere unde auzisem sunetul apei de la toaleta. Am intrat. Era intr-adevar o toaleta. Privesc mai atenta, dar asistenta a facut “o treaba curata” , fara urme… Groaznic!!! In ziua aceea am plans de am rupt norii.. .Cred ca daca fiecare fata din lumea asta ar fi vazut avortonii aceia, nu cred ca ar mai exista atatea avorturi pretutindeni si la orice varsta! Asistenta aia comunista imi provocase sila, cat despre doctor… ma abtin!
Tags: 30lei, avort, avortoni, doctor, mama, moarte, sarcina, usa, varsta, viata
frumos articol daca se poate zice asa te admir.. cum scri trebuie sa trec mai des pe aici… cat despre problema asta cu avorturile…ma gandesc la fetita aia de 11 ani si nu o pot scoate din cap… lipsa de educatie si anturajul de multe oari aduc astfel de cazuri… da si parinti…
Cu respect Mihai
ziceai ca iei o pauza!
@mihai: Multumesc…si eu ma gandesc la copila de 11 ani. Pana la urma, stii ca face avort,nu?:(
@gabi: Da, am zis ca iau o pauza! Dar ieri nu m-am mai putut abtine la cate am vazut la Tv si am decis sa scriu, din nou
frumosc aticol
bravo >:D<
*articol
@crissu: Multumesc
nu-mi multumi…n-ai pentru ce. Meriti felicitarile cele mai sincere pentru k scri frumos :*
)
poate t trezesti cu mine maine la usa cu pancarte, carnetel si pix pentru a cere autograf deoarece devin fanu tau no.1 :>
@crissu: nici chiar asa!
@victoria
tocmai browse-uiam pe si am dat pe realitatea.net si zicea “chiar la ora aceasta fetita de 11 ani face avort” … ce altceva sa faca saraca ca doar nu poti fi mama la 11 ani… da stau si ma mai gandesc iara la fetita de 5 ani care a nascut un baiat de 2,7 KG in ce lume traim..
@mihai: am avut o colega in generala care a ramas insarcinata. A infruntat lumea, intreaga societate. A renuntat la scoala desi era o fata exceptionala. Acum este casatorita cu cel care a lasat-o gravida si este undeva prin Italia impreuna cu el. Uite un caz fericit!
@victoria
)…
bine ala o fost viol … la colega ta nush ce … da din moment ce sor casatorit ma indoiesc ca viol.. aia unu la mana , 2 oricat ar promova astia in tara asta prezervativele tot degeaba … ca la uni nu prinde… poate sa il umfle da sa il foloseasca cu capu …. ma indoiesc.. si 3 misto CAPTCHA astea … acuma e salata inainte era vin
cheers
@mihai: Pai, ala nu a avut de ales! Ca daca nu o lua de sotie, la puscarie era:))
[...] astazi la Victoria Casian un articol foarte bun legat de avorturi, spitale si costuri… Spun articol foarte bun pentru ca e scris, ca mai [...]
30 de lei nu costa o viata, ci o moarte.
O viata costa mult mai mult… Costa anusul rupt al mamei, costa uneori renuntarea la un serviciu banos pentru cativa ani in care te descurci cu banii de la stat ca sa cresti un copil. Costa renuntarea la orice speranta de cariera pentru ca nimeni nu o sa te ia in serios daca din doua in doua ore trebuie sa vorbesti cu bona pentru ca are ala micu’ colici. Costa ore de nesomn. Costa schimbat de pampersi cu rahat pe ei. Costa apoi haine, carti, educatie. Si mai ales costa timp ,iubire si rabdare. Daca crezi ca esti dispusa sa suporti aceste costuri timp de cel putin 18 ani, stii ce alegere sa faci.
Daca insa crezi ca intr-un anumit moment al vietii tale nu iti permiti aceste costuri, platesti 30 de lei, pentru ca atat costa o viata – viata ta!
frumos articol. imi place mult faptul ca scrii cu pasiune. ma voi abona la feed-urile rss, sa trec mai des pe aici.
intradevar un avort nu e un lucru frumos dar nu cred ca e ok sa dramatizam. desi sunt oameni care fac avorturi aiurea sunt alti oameni care au NEVOIE sa faca avort. mi se pare rautacios sa ne explicam cat de urat si violent este un avort doar ca sa ii facem pe altii sa se simt prost daca o fac. spre exemplu cunosc o situatie in care ar fi murit mama unui copil daca ducea pana la capat cea de a doua sarcina care o purta. avortul a salvat viata acelei femei.(oricum nici fatul nu ar fi supravietuit)…
m-am certat la un moment dat cu un preot greco catolic. l-a mancat sa ma intrebe: “Tu esti de acord cu avortu?”
Acum ca sa ma intelegeti nu sunt PENTRU avort dar consider ca nu e treaba mea ce face altul…cred ca fiecare cuplu sau femeie aflati in aceasta situatie sa poata decide ei insasi daca e sau nu ok s afaca avort.
Statul ar trebui sa garenteze libertatea de a alege indiferent de ce zice biserica sau de ce spun extremistii. adik, uitati ce se intampla…ne trezim ca o “romanca” de 11 ani ajunge in strainatate sa faca avort pt ca in romania nu i-au facut avort cu o luna mai devreme….da, e o lume de cacat….dar libertatea individului trebuie garantata!!
@Laura: Daca as fi ramas vreodata insarcinata, nu as fi facut avort pentru ca “ala micu’” mi se pare cea mai frumoasa fatada a vietii, e o parte din mine si chiar daca e doar o celula, pentru mine inseamna mult mai mult decat pare. Si am invatat ca nimic nu e intamplator pe lumea asta. Chiar si o sarcina la o varsta sau la un moment nepotrivit:)
Te astept pe aici cu drag
@Yonu: Ma bucur ca iti place
@Mar_voios: Aici nu dramatizeaza nimeni nimic. Asta e realitatea. Nu am nimic impotriva daca avortul se face in caz de boala sau viol (ba chiar am ajuns cu Buddha la concluzia ca ar trebui sa fie gratuit in astfel de cazuri). Dar in cazul in care nu ai fost in stare sa ai grija de tine si sa “o faci” cu cap, este deja o alta problema. Sincer…o cutie de anticonceptionale nu costa nici macar 30 de lei.
Victoria…nici nu am citit articolul in intregime, m-am uitat “in mare” pentru ca eram nerabdatoare sa-ti raspund, am vazut comentariul tau despre avort si voiam sa iti spun si tie sa te uiti aici http://www.youtube.comintra/watch?v=z9DbQdeVTyQ
Acum am vazut si sunt socata, revoltata, efectiv refuz sa cred! Cum e posibil? Eu l-am postat pe blogul meu, te-as ruga sa faci acelasi lucru, o singura viata daca salveaza…merita! Te pup, ai grija de tine. Acum ti-am “descoperit” blogul, o sa-l studiez eu…pana acum imi place tare mult!
@Andreea: Da…l-am vazut… Care este blog-ul tau?
Insa eu sunt incepatoare,am scris numai 2 mici articole iar tu esti prima persoana careia ii dau link-ul:)
Asa v-am gasit si pe voi…budha, pe tine si altii care au postat comentarii, incercam sa vad si alte blog-uri, sa vad cam tot ce se poate face in cadrul lor. Te astept acolo, in curand o sa postez si 2 interviuri- cu Laurentiu Cazan, pe care de altfel l-am si publicat si urmeaza cu Lucia Dumitrescu. Te pup si bafta!
@Andreea: Iuuui, esti novice!!!:D Abia astept sa te vad cum scrii :*
Mi se pare foarte trist ce ai scris tu aici. Nu neg nimanui dreptul la opinie, dar pe de alta parte cine esti tu sa judeci toate femeile alea? Crezi ca straina aia ti-a impartasit in cele 20 de minute in care ai vazut-o toata viata ei? Sau ca e obligata sa faca asta?
Si femeie aia casatorita “oare de ce o fi facut asta”…
ti-a trecut prin minte ca poate a avut vreo problema medicala?
Ma indoiesc, sincer. Ca deh, femeile care fac avort, nu pot fi decat tarfe ordinare.
Ai mare dreptate cu anticonceptionalele si prezervativele. Si da, sunt o gramada de fete iresponsabile care raman insarcinate din diverse motive, care nu ma intereseaza, sincer.
Dar ma indoiesc ca multe din ele chiar au cu adevarat o optiune. Te-ai gandit vreodata ca poate nu au pe nimeni? N-au o familie care sa le iubeasca si sa le ajute in situatii din astea. N-au un iubit responsabil si care sa ii zica “o sa fie bine…”. Nu au pe nimeni.
Si, poate mai sunt si cele care au efectiv ghinion. Sau n-ai mai auzit de prezervative rupte si femei gravide cu toate ca iau anticonceptionale?
Si, ca tot ai postat poza aia cu embrionul…
Sunt de acord cu tine ca un copil e ceva minunat si magic. Dar cand poti sa ii oferi tot ceea ce merita.
Cum crezi ca e viata unui copil fara iubire? Un copil pe care mama lui o sa il priveasca mereu cu un resentiment fata de viata ei, care nu mai e ce a fost? Sper ca nu esti atata de idealista in cat sa crezi ca unii parinti nu sunt in stare de asa ceva.
Si femeia aia, gravida in luna a 7-a…Care isi mangaia copilul… cum poti sa o compari cu fetele alea? O femeie care si-a dorit copilul ala, care are o familie? Care poate doar asta isi mai dorea de la viata? Un copil? Si ce daca e anemica sau are o boala de piele sau e mai saraca? Oamenii saraci si bolnavi si fericiti ca au o familie nu mai sunt, nu?
… Sau si mai bine, hai sa umplem orfelinatele de copii. Ai fost vreodata intr-un orfelinat? Ai vazut cum arata copii aia? Cati crezi ca au cu adevarat o sansa in viata? E frumos si nobil sa luptam contra prejudecatilor, dar din pacate, suntem abia la inceput.
Si cata vreme, medical si legal avortul e permis, pai cred ca asta este. Si e foarte bine asa. Fiecare om are dreptul la propriile lui decizii. Pana si tarfele alea ordinare de care vorbesti. Tu crezi ca e usor sa traiesti cu o decizie ca asta? Ai vorbit vreodata cu o persoana care a facut un avort? Sau nu te-ai coborat la nivelul asta? Poate ar trebui sa incerci.
Nu ma astept sa imi raspunzi la comentariu sau iti schimb cumva parerea. Nici nu am pretentia ca eu am dreptate. Doar ca mi se pare trist, pentru ca ti-am citit blogul si m-ai impresionat. Si ma intristeaza sa vad oameni inteligenti care nu se obosesc sa treaca de aparente. Viata nu e mereu o plimbare prin parc si un rasarit de soare. Si nimeni nu e perfect. Si nimeni nu iti da dreptul sa judeci pe altul. Cand nu stii nimica despre viata si sufletul lui.
Si cred (desi e doar o parere) ca nu ai trecut niciodata prin spaima unei sarcini nedorite. Si mai cred ca ai niste parinti minunati care te iubesc si ar face orice pentru tine. Numai ca vezi tu, nu toata lumea are parte de luxul asta in viata.
Sper doar sa te gandesti un pic la ce am scris. Scuza-ma daca am fost un pic dura. N-a fost rau intentionat.
[...] 30 lei. [...]
@Rox: Sper ca ai inteles ce ti-am scris in mail
. Te pup :*
“Cand, deodata, deschide gura si ma intreaba:
-Si tu tot pentru avort ai venit? (trebuia sa ma prind, dar nici prin gand nu-mi trecea la cat era de calma pe scaun)
-Nu…Nu am venit pentru un avort. Ti se pare ca am venit pentru asta?
-Se poate intampla oricui! (si imi inchide gura,nu am mai avut ce zice minute bune in sir. In sfarsit ma intorc catre ea)
-Si tu? Esti pentru prima oara aici? (trebuia cumva sa verific daca venise pentru avort sau nu)
-Da! Sunt pentru prima oara aici
Am zis: ce bine ca nu e si ea insarcinata. Pare asa finuta…
[...]
Nu imi venea sa cred…ma gandeam la replicile ei, la raceala cu care vorbea despre sarcina si mai ales ca a mintit. Nu era prima oara cand era acolo.”
Nu prea inteleg unde e minciuna.. Si de unde ai tras concluzia ca nu era prima oara.
@ily: Pentru a avea o programare la un avort trebuie sa mergi acolo cu buletinul, sa dai date despre tine si sa te programeze. Ea mi-a zis ca era pt prima oara acolo…nu crezi ca m-a mintit? (bine..acuma nu o condamn pt asta,ar fi culmea, ca banuiesc ca ii era rusine) Conteaza ca eu ma gandeam ca nu venise pt avort…si asta m-a bucurat pe moment
Pai eu n-am fost niciodata in situatia asta, dar banuiesc ca, la fel ca la orice alt cabinet medical, merge si cu programari telefonice.
Ei, cine stie.. eu am inteles ideea dar mi s-a parut cam agresiva abordarea, poate fata chiar nu a mintit.
@Ily: Era evidenta intrebare pentru ea…la asta ma refeream. Dar sa stii ca o inteleg…daca as fi fost in locu’ ei probabil ca nu scoteam niciun cuvant
Abordarea “agresiva” cum ii spui tu nu este catre fata, ci catre situatia insasi 
Asta e cel mai fain articol…,dar si cel mai dureros!
Nu trebuie sa ne mai mire nimik in tara asta…si ne mai intrebam de ce e mortalitatea mai mare decat natalitatea.Daca am sta sa toate avorturile care se fac in fiecare zi in tara asta…,dar pe mine nu ma mai mira nimik!
@Adrian:
Trebuia sa-i iei tablita cu preturile si sa dai cu ea de pamant si sa-i strigi chiar la ce te gandisei atunci. 30 lei o viata… Stii, ma indoiesc ca l-ai fi impresionat cu ceva pe doctor sau pe asistenta. Nu stiu ce le-ar putea spune cineva unor oameni de genul asta ca sa-i puna pa ganduri, sa-i ataci emotional… 30 lei o viata… Lumea asta e prea diferita, prea diferita. Traiasca libertatea si la dracu cu restu.
@Mike: Hm…da. Lumea asta e prea diferita…
imi e pielea de gaina peste tot. serios. de multe ori m+am gandit ca sunt meserii care in sine presupun pacatul. Chirurgul, avocatul celui vinovat etc.
Nu ii judeca pe specialisti pentru ca isi fac meseria distantati de ea. Nu ii judeca fiindca nu se implica emotional. Pentru un medic e periculoasa implicarea afectiva. Poate risca viata pacientului. (maica-mea, de ex, nu poate infige un ac in mine. si e meseria ei.)
Dar, daca nu ar exista “clienti” pentru avorturi, nici ei nu le-ar mai face. Si spun clienti, pentru ca nu cred ca pacatul e doar al femeii. Nu este corect ca barbatilor sa le fie garantata placerea si scutit pacatul.
Dar poate ceea ce ar trebui sa faca, este o campanie de constientizare a implicatiilor. Stiu multe fete tinere, care in urma avorturilor repetate nu au mai putut duce o sarcina la termen. Si e pacat…
mia placut foarte mult ce ai scris si eu sunt 0 pro-life si nu sunt de acord cu avortul in nici o inprejurare cat despre motive ca nu ai bani sau copilul e bolnav sau moare mama aveti incredere in Dumnezeu stiu femei cu sarcini extrauterine cu copii acasa si in disperarea lor au alergat la Dumnezeu si sarcina a parcurs normal.Temeti va de Dumnezeu nu de oameni.Cat despre fetita de 11 ani e foarte pacat ce sa intamplat nu stiu dk sa realizat avortul.
O colega a fost violata de fratele vitreg(eram in clasa a 10a)si a ramas insarcinata a pastrat copilul are o fata exceptionala un inger de copil sanatoasa si desteapta asa ca nu mai daiti prea mult cu parerea nu suntem Dumnezeu viol neviol copilul are dreptul la viata.
vreau si eu id tau poate mai vorbim pe mess iti las hi5 ul meu si poate dk am sansa reusim sa luam legatura te pup si bafta incontinuare pt ceea ce faci http://akkelien.hi5.com
Buna!Am citit si eu comentariul tau si a tuturor si totusi nu cred ca e cazul sa dramatizezi in halul asta un “avort”.Uite,eu ieri am facut un avort cu toate ca sunt casatorita si cu o situatie materiala buna pentru a creste un copil dar s-a intamplat asta pentru ca sunt epileptica si nu am putut duce sarcina la capat.A fost extrauterina si am avut iminenta de avort.Iar in privinta metodelor de conraceptie nu pot folosi nimic si nici sotul meu.Deci acum cum ar trebui sa procedez?Sa ma las sa mor eu si sa salvez copilul care nici macar nu era format ?Raspunde te rog…Si te rog vreau sa mentionez ca-mi dorec un copil mai mult decat orice pe lumea asta…
@Nimeni: buna! Eu am mai avut niste discutii pe niste bloguri despre asta si am zis ca nu condamn femeile care fac avort fiindca sunt bolnave, dimpotriva. Imi pare rau de situatia ta si sa stii ca sunt alaturi de tine, chiar daca nu te cunosc. Eu stiu cate am simtit in momentul ala cand am fost acolo si am vazut atatea si stiu ca nici tie nu iti e usor. Dar gandeste-te ca nimic, absolut nimic pe lumea asta nu e intamplator. Stii… poate ma vei crede nebuna sau ceva de genul, dar eu mereu mi-am zis ca la un moment dat in viata mea voi adopta un copil si il voi creste alaturi de al meu copil, sange din sangele meu. Nu stiu, pur si simplu simt ca asta trebuie sa fac. Asta ti-as sugera si tie… Sunt mii de copii care asteapta un camin, o familie… UN INTREG din care sa faca parte. Pentru a ajunge sa faci asta trebuie sa iti pui ordine in ganduri, atat tu, cat si sotul tau. Chiar daca simti ca nimic nu merge bine… intotdeauna e o solutie, doar ca noi oamenii complicam totul prin grijile inutile. Daca mai doresti sa vorbesti cu mine, ma gasesti la adresa de gmail
. Nu ezita..
“O colega a fost violata de fratele vitreg” sa zicem ca tu esti aia si ar fi fost fratele tau de sange…ce ai fi facut?l-ai fi pastrat?dar raspunde-mi dupa ce te transpui in situatia aceea…bine? merci frumos
revin : dupa ce ti-am vazut hi5-ul mi-am dat seama ca esti doar o copila … mai ai mult de invatat de la viata
, totusi o intrebare am : esti “o” pro-life sau “zero” pro-life? in caz ca e vorba despre “zero” se cam bat cap in cap ce spui tu acolo : “eu sunt 0 pro-life si nu sunt de acord cu avortul”