Si daca ai sti ca inlauntrul fructului pacatului
Se afla mierea ce iti va cobori mainile,
iti va indulci cararile.
Si daca ai sti ca miezul este suferinta
Ti-ai mai intretine viata-n pasi de vals cu o fiinta
Ce-i jura credinta pomului?
Si dac-ai sti ca pomul e imbalsamat cu fericire
si miresme line sa coboare-nspre tine
Ai mai sta gol in fata mea?
Si dac-ai sti ca rodul meu este insasi nemurirea
Te-ai intoarce cu spatele inspre fiinta
si cu fata inspre mine?
Si dac-ai sti ca ochii-mi sunt simple frunze
mi-ai mai calca privirile-n picioare ?
(Oh, mi-ai mai stinge din racoare)
Eu imi asez coroana de frunze
caci dupa cum vezi, iubite, a venit primavara.
Tu ramai intrebandu-te daca am fost eu sau balerina
ce ti-a dansat o-ntreaga noapte-ntr-o cutie
mila si daruirea,
izbanda si tacerea,
razboiul, nemurirea.
Invartindu-ma, iubite
mi-am inchis coroana.
Pe maine dimineata…
