Archive for Iunie, 2008

La furat de flori !!!

Marţi, Iunie 10th, 2008

Stiam de obiceiul acesta si tin minte ca fiecare patanie povestita de tatal meu pe vremea cand el a fost la furat de flori ma facea mereu sa -mi fac planuri..si-mi ziceam ” La mine o sa fie mai tare!!!” Anii au trecut si am ajuns si la furat de flori…Uh..YEAH!!:D

Fericita ca -mi vedeam clasa reunita IN SFARSIT…am inceput sa cant pe strada,ne -am molipsit unii de la altii si daca tot eram atat de cantareti ,ne-am dus la o “mica serenada” la usa colegei noastre ce abia implinise 18 ani ..cu foarfeci in mana,fiecare sprijinandu-se de cineva,asezati ca la gradinita pe randuri,ii cantam din toti plamanii MULTI ANI TRAIASCA…LA MULTI ANI!!Dupa ce ne-am facut siesta cu suc si prajituri, imbratisari si urari de bine ,am pornit iarasi…razand pe drum ..era ora 23:30 ..seara deja incepuse:D

Dupa alergaturi prin spatele blocurilor :) )..(se mai intampla ca unuia ramas in spate sa aibe senzatia ca e politia prin zona si “efectul de turma” iar actionase si odata auzeam “Baaaaaaaaaaaaaaaaaaai…politia!!!”si toti o luam la fuga) ne oprim la hutulusele din apropiere..cica ne trageam sufletul cand majoritatea se “hutulau” ca nebunii si restul isi racoreau exctazul cu o gura de bere inspumata:D Poate ca zbenguiala din copilaria lor iesise la suprafata si ce e mai frumos decat sa te bucuri copilareste de lucrurile simple din jurul tau si sa impartasesti un zambet fara a avea pretentia sa-l primesti inapoi?:) Cred ca fiecare dintre noi am simtit ca viata nu inseamna “straight face” si nici abtinerea de la a face ceea ce simti si doresti..viata inseamna trairea nebuniei ei !

Din plimbarile prin tot orasul m-am ales cu un buchet mare de crini furat din fata unui bloc si credeti-ma ca eram atat de binedispusi incat daca ne ziceai ca suntem invitati la o petrecere, am fi venit ca albinutele dupa miere:D…Ne-a mai ramas un sigur lucru de facut >:) … “razbunarea” pe profa :D

Stiam cat de mult ii plac florile si tocmai de aceea ea era in fruntea listei. Dar noi,rautaciosii,nu ne-am luat de florile ei ci de somnul ei :) ) ..saraca >:) Si unul dintre baieti suna la usa..suna luuuung..asa s-o trezeasca!! “Fugiti!!!”…Oh..si parca toate notele date pe nemeritate nu mai existau,toata furia se compensase cu asta ..ii facusem felu’ si eram mandrii de asta!!

Nah,ca am ajuns sa o facem si pe asta!!! Ne-am rasfirat spre case,morti de somn,altii putini turmentati,altii cu febra musculara…dar noaptea a fost superba!!

De ce se tin indragostitii de mana?

Luni, Iunie 9th, 2008

” Ca sa nu se piarda unul de altul!” ( Ella , 7 ani )

Ce este dragostea?

Luni, Iunie 9th, 2008

” Dragostea este atunci cand mama imi intinde maneca ei ca sa -mi sterg nasucul ” ( Ella , 7 ani )

Ce este magia?

Luni, Iunie 9th, 2008

“Magia este atunci tata vine de la lucru si scoate din buzunarul lui drept ceva dulce pentru mine ” (Ella , 7 ani )

Iubiri

Luni, Iunie 9th, 2008

Fior al tineretii mele zbuciumate,

Sunet de vioara invechita…

Erai tu printre multe zambete!

Da,erai odata…

Ceata noptii-ncet dispare,

Raman doar amintirile.

Iubiri frumoase,trecatoare

Ce vin si bat ca ploile…

Necazul

Luni, Iunie 9th, 2008

Si vezi ca trece pe sub tine

Si tot degeaba te feresti…

Altadata nu mai cadea sub sine!

Invata sa traiesti…

Dincolo de toate

Sunete sensibile

Duminică, Iunie 8th, 2008

Clapele pianului meu inca rasuna

in mine…

Sunt iarasi singura…

Ador sunetele sensibile-

…gandurile mele

Capitol incheiat

Duminică, Iunie 8th, 2008

O ultima cadere peste tine,

Un ultim freamat de placere,

O ultima apasare peste-un piept de stanca

O ultima dezgolire de doi desfatata…

…acum a ramas doar un ceas abandonat

Pierdut sa fii

ca fluturele

pe campii!

Neregasit de nimeni

in noul tau colt

sa fii!

Zambetul sa ti se amorteasca,

Gura dreapta sa stea pe buze,stearsa ,

Ochiul blestemat sa-ti priveasca-n spate.

Suflete tare,nu-ndrazni a te juca cu mine!

Eu te stiu tranti in amagire,

Sa -ti iau din bucurii cat sa -mi fie mie bine,

Sa usuc viata din tine.

Mut si orb

sa fii

langa o alta femeie!

Parolat: Nu intreba!

Luni, Iunie 2nd, 2008

Articolul este parolat. Introduceţi parola pentru acces:


CELE 7 porti ale vietii

Duminică, Iunie 1st, 2008

Stiu ca a fost doar un vis, dar mai mereu visele m-au condus in realitate… Indicii, aparente, mister. Noaptea devenea o a doua lume pentru sufletul meu, o lume mult mai maleabila, dar bine construita… incat fiecare pas ce-l faceam insemna deja o parte din eternitate.

O zi torida de vara, eu iar plecasem de acasa in mijlocul zilei fara a sti unde anume merg sau spre cine. La cativa metrii de casa mea e o cale ferata (era ca si in realitate, doar ca diferenta aveam sa o vad curand), o bariera rosie si lunga. M-am oprit, auzisem trenul venind… Un vant rece imi veni din spate si ma tot impinse in mijlocul liniei, in fata trenului… Stiam ca am sa mor si nu vroiam. Ma luptam cu vantul acela de-a dreptul demonic, dar pana la urma m-a impins in fata trenului… Trebuia sa mor… Din spatele meu venise un tanar a carui fata nu-i vazusem, ma prinse de mana si-mi spuse “Tine -ma strans de mana si nu-mi da drumul!”

Mana lui era asa de calda…Trenul acela nu mai reprezenta un pericol atat de mare… Nu stiu cum e posibil… dar pe aceeasi cale ferata veneau doua trenuri din directii opuse… Nu aveam cum sa supravietuim… Am inchis ochii si am trecut printre trenuri impreuna, tinandu-ne de mana.

Ne plimbam si tocmai un parc se vedea in fata noastra… Ador verdele… Ma linisteste.. Ma regasesc in el ca un adevarat om ce a ramas inca un copil. Verdele ma ademenise ca un miros de prajitura si intrasem in parc. In momentul acela, tanarul nu imi daduse drumul la mana, nu am inteles de ce, dar el era foarte atent in jurul lui… Eu ma bucuram de verdele acela pur si fara pata… era perfect.

Brusc, tufisurile din parc devenisera ziduri inalte de iedera deasa (cred ca aveau vreo 3 metrii inaltime), totul devenise un labirint… Ma cuprinse teama, el era calm… Am inceput sa alerg,dar alergam ca intr-o cursa de soareci. Imi amintisem din copilarie ca intr-un labirint intotdeauna sa o iei la dreapta pentru a gasi iesirea… Imi urmam instinctele si simturile…

Cand totul parea sa mearga bine… zidurile de iedera se alungira si se transformara in cladiri inalte… In urma noastra erau altii care ne urmareau de parca noi reprezentam un pret sau eram diamante, de parca si sangele din noi era de vanzare. Cine erau ei? Ce vroiau? De ce noi si nu altii? De fapt… Ce cautam noi aici?

Era clar ca cine poate, traieste… Eram in mijlocul unei lupti cot la cot… se pare… cu destinul. Ceea ce eu nu intelegeam era faptul ca eram insotita de un tanar…

Ne-au incoltit… Se apropiau de noi ca lupii de carne proaspata, gata sa ne insface. Mi-am dorit sa pot sari sus de tot ca sa pot ajunge deasupra cladirilor si sa vad iesirea… era ceva in gen Peter Pan… Trebuia sa am incredere in mine ca sa pot realiza ce mi doresc pe moment… Am inchis ochii si dorinta devenise traire… ne-am luat de mana si am sarit acolo sus cu puterea unui purec inmiita de a sari. Vazusem iesirea si ma grabeam spre ea… Sentimentul neincrederii in mine iar ma incerca, ma tragea de maini, de spate sa nu pot continua ce am realizat pana acum… Sa renunt… Mi-am zis: “Nu sunt o lasa! ”

Pe el l-am pierdut undeva in spatele meu… Bine zis… cine poate, traieste! Ramasesm singura in fata lor…cei care ma urmarisera strigau dupa mine ca vrajitoarele in decantece. Ignoram neputinta din partea cealalta a fiintei mele si ma concentram asupra usii din fata mea. Eram atat de aproape de ea… Uitandu-ma mai bine,usa era pazita de o silueta neagra cu maini, picioare, voce, dar fara trasaturi speciale. USA era neagra, asemanatoare celei de Biserica… dura si introvertita.

Nu ai sa treci” imi spuse in sunete grave… Usa era intredeschisa… urma a fi incuiata de catre El, cel care ma privea fix in ochi si foarte adanc sa ma patrunda… Usa se inchidea incet, iar eu pentru a doua oara mi-am dorit sa fiu mica… asa cat un soricel de mica si dorinta iar era traire. Am tras aer in piept, am strigat cat am putut eu de tare “Asta sa o crezi tu …” si m-am strecurat printre picioarele Lui…

Usa se inchise… Locul unde intrasem era un negru complet… Singura sursa de lumina eram eu… Graviatie nu exista… Totul era un simplu negru cu un punct pe el, adica eu… Aceiasi voce care imi zise ca nu voi putea trece de usa incepuse a vorbi in spatele meu. Eu eram neclinitita, nu ma puteam misca… ma tinea stransa.

Te felicit… Nu credeam ca ai sa treci… Aceasta este doar una dintre cele 7 porti ale vietii: neagra, rosie, verde, albastra, roz, galbena si ultima va fi alba. A fost doar prima dintre cele 7… Iti urez noroc”

Online acum:
   website counter  

Sa pastram 
Romania curata!

sustin blogosfera feminina