Firimituri de paine si graunte grele
Atarnau de firele de par ale maritului trup.
Frumos mucegai ruginit de vreme
Dormea intins pe felii roz de paine.
Inca respira… a moarte.
Ma trezi ca un catarg, atarnat de maini flagelate
Si ma priveam pe mine, mortul de acolo
Cum lumea-ntreaga se uimea de paloarea
Fetei mele ce adanc dormea si nu misca deloc.
Hm, mana asta e prea fina, prea blanda…
Oare a cui o fi de tot vrea sa ma atinga
Si nicidecum nu-mi mai da drumul?
Si peste gene albe abia trezite vad si intreb:
Papusa cu ochi negrii de plastic,
Ce ascunzi sub tine?
Sa fie oare vapai curtate de printi demonici
Si epave de corabii, panze albe?
Sa fie oare un cerc cu rame laolalta bete?
Hai, spune-mi… Te indura si de mine.
Lasa algele din varful acului sa coboare,
Deschide carapacea in care stapanu-ti tine
Intre valuri rosii si subtiri spuma gurii inchisa…
spune-mi
Dar, de ce plangi, Craiasa?
Atat de rau imi pare ca nu-ti pot tine
In causul palmei mele picurii acestia dulci-
Atat de dulci… atat de dulci…
palma in ai mei mi-e deja cufundata.
Intoarce-mi palma sa-mi cada amarii
Si am sa ti-o intorc si eu pe-a ta…
Imi voi apleca gura sa te lipsesc de ei,
Vor intra ei in mine si eu in ei…
Si uite… respiram impreuna
Sub fruntile noastre iarasi…
