Archive for Aprilie, 2008

Unei iubiri,

Vineri, Aprilie 25th, 2008

Imi vin in minte acum sunetele impaienjenite ale unui pian putin afon dintr-o camera dezordoanta, cu carti pe rafturi si hartii aruncate peste tot… O masa mereu plina si prafuita in fata unui pat mare si albastru peste care ma asezam si te asteptam sa vii… Erai ud si rece, abia iesisesi din baie… Ochii iti erau clari si sinceri.  Copila din mine s-a atasat de tine, iar femeia din mine inca te doreste…

Ridica-te! Deschide usa casei tale si vino dupa mine, ia-ma in brate, strange-ma cu toata fiinta ta si spune-mi ca ma iubesti… Din cate vezi, ai ramas sezand pe pat, cu ochii mari, urmarind cursurul cuvintelor mele presate pe o foaie simpla de hartie. Eu inca te astept, mana-mi sta intinsa iar corpul sa-l cuprinzi si sa nu-i mai dai drumul.

O fericire dozata gram cu gram era asa evidenta incat cei din jur refuzau ca exista… dar noi nu stiam ce e teama, noi traiam clipa… Impreuna… fara prejudecati. Mi-am lasat trupul in mainile tale sa cada, mi-am lasat tremurul sub sarutul tau sa amorteasca, mi-am lasat ochii-n jos pe pieptul tau sa sada. Am stat goi in pat si beti de inamorare, lumea pentru cateva ore statea la pragul usii, iar noi? Noi ne traiam nebunia…

Cu buzele rosii de la atata sarutare, ne intorceam pe toate partile in pat si radeam ca doi copii ce se jucau cu fluturii… Tremurai de placere, imi adorai pielea si ma sarutai atunci cand nu ma asteptam sa o faci. Obisnuiai sa te lipesti de mine ca un copil, sa -mi asculti bataile inimii si sa privesti in gol. Ne cunosteam de putin timp, dar parca timpul asta l-am mai avut impreuna…

Ultimul sarut de mine sfasiat… Te-a durut, stiu… Si stiu ca nu ma vei uita, chiar daca pleci si nu te mai intorci. Stiu ca nu am dreptul sa te iau de acolo de unde esti, doar pentru ca eu am nevoie de tine…

Te iubesc,

Victoria

si crezi ca stii?

Miercuri, Aprilie 23rd, 2008

Cazi peste mine si tot ce faci

e sa crezi ca te-ai impiedicat

din cauza mea…

Te iau,

te ridic

sa te poti aduna

si tu?

tu pleci si-mi intorci spatele…

A doua zi,

stai proptit de gard

mana o ridici

si spui”buna,ce faci?”

Stam fata in fata,

tot ce poti sa faci

e sa te joci

cu limba-n gura.

Si crezi ca stii de ce te-am ridicat?

-pentru a cadea a doua oara

A doua noapte

Sâmbătă, Aprilie 19th, 2008

Iubire,somnul incet peste frunte mi se duce…

Stai de-o parte,sarutul in doua se desprinde

Si tot mai tare iubita te patrunde…

Si tot mai tare ea in ea te strange.

Ne-am ridicat cu norii deasupra…

Am lipit-o de-un perete drept si greu

Si-n urcarea ce-o simt doar eu

Ma las jos…si ea prinde-n trup coborarea.

Cum ating…

Se deformeaza privirea-i in adanc

cum frang…

Bucatile din ea ma conduc.

Ne-am intors pe-o parte,privindu-ne..

Doi erau goi si tremurau in pat,

mi-am lasat capul la ea pe piept

si am inceput sa o privesc atent…

E a doua oara si tot o vreau!o vreau…

Fata asta m-a facut sa dau din mine

fara sa -mi pese…

Odata cu ea ,lacrimile mi curgeau si nu simteam

ca doare…

Eram doar noi…si clipa-secunda

Eram doar noi…pentru a doua oara.

Goala-n bratele mele

o vad…si n-o mint

o simt…si-o seduc

o strang…si-o trag spre mine

E a doua oara si tot o vreau!o vreau…

te-am iubit

Luni, Aprilie 14th, 2008

De vreau sa te ating…tu in pumnii mei te frangi

De vreau sa te privesc..tu ochii ti acoperi

De vreau sa te sarut…tu te-asezi mai bine pe sezut

Ma privesti si zici: Ah,daca ai stii cat te-am iubit?”

sacrificiu

Duminică, Aprilie 13th, 2008


Ma stranse tare de mana pentru ultima oara si ochii lui isi infingeau nervos emotiile in mine… Implora cuvintele sa -i iasa din gura, mana sa scrie ce simte, mainile sa apuce si picioarele sa se miste si sa nu-l mai tina in loc, zidit in depresie si neputinta prematura. Nu vorbea,nu se mai misca de trei saptamani, doar suspina cand era treaz si gemea cand dormea.

Trupul lui era slab si mereu moale, nu mai avea forta necesara sa se controleze… Era maleabil in palmele mele mici, dar suficient de mari sa-i cuprind soldul si sa-l ridic din pat. Nu mai suporta sa stea culcat in patul lui si parca singura lui dorinta era sa-l desprind cat mai repede de cearceaful alb, de iadul propriu, de punctul fix in care boala il punea sa priveasca. Zile intregi urmarea picatura din perfuzie cum ii invada venele, zile intregi durerea sa prelingea tot mai adanc in oase, zile intregi gura nu i s-a mai miscat, el striga dar nu se auzea. Acest personaj si-a gasit sfarsitul intr-o noapte de octombrie. A plecat, dar a lasat in spate o experienta si multi initiati in viata.

Sacrificul a fost total, neales, dar acceptat cu umilinta… El, lipsit de lacrimi si zambete, a trecut cu mintea dincolo de aparentele unuia ce-l privea sau ii intindea mana uitandu-se intr-un colt si evitandu-i prezenta. El a fost doar unul dintre aceia care, nedreptatiti si opriti sa mai viseze, au lasat cate o palma bine imprimata in natura noastra.

cat te iubesc?

Duminică, Aprilie 13th, 2008

ganduri rasfirate

Duminică, Aprilie 13th, 2008

te cuprind intru totul…

Duminică, Aprilie 13th, 2008

ei au totul,noi avem doar o parte

Duminică, Aprilie 13th, 2008

In cimitirul Pruncilor

Joi, Aprilie 10th, 2008

Pe strada nemuririi mortii si-a uitarii

Am indraznit noi, oamenii, s-o calcam.

Brate ma trageau de mana, erau nebunii.

-Suflete nebune, ce cauti tu nu-i omenesc!

Doar in vis ii mai pot da crezare nimicului nefiresc.

Mereu cerea sa fie dat afara,

Dar eu nu aveam usa de deschis…

Magie, fluturi, degete… asa se mai auzeau ei printre cripte…

Mortii toti plecare urechea

Si batand cu pumnu-n poarta

Isi cantau in oseminte.

Viori mortuare se ridicau deasupra fiecaruia

Si-si cantau asa perfect bautura ranilor…

Vocile incepeau sa iasa din putrezi,

In cimitirul Pruncilor erau ei si numai ei,

nebunii vineti.

Acum incepe… liniste

“Noi suntem vanduti ca sclavii

In lumea nostra e doar o entitate deschisa,

singura

Intunericul ne acopera gropile inaintea reveriei

Totusi, ranile cutremura cate un cavou fara sa stii.

Noi suntem si vom fi”

Cum cu cantul lor cantau pamantul,

Petalele cazute ridicau,

Pasari moarte-i cuprindeau ca duhul,

De jos capul moale-si trezeau.

Din pamant ieseau gandacii,

Tragand si ei de picioarele ierbii,

Din gunoi vechiul vietii invia,

Criptele se incalzeau cu nebunia si coarda sa.

-Dar, de ce sangerezi. nebune?

Si voci in cor acopereau tacerea sangelui

“Noi suntem si vom fi…”

Online acum:
   website counter  

Sa pastram 
Romania curata!