Bureţii marini sorb limba,
Limba linge mâinile stăpânului.
Vrut-am tai din ea,
Dar îmi lipseau două degete…
Suliţa e aruncată peste
Şi cauţi s-o învingi, durere!
Aşteaptă de grăieşte
După placul plăcerii mele.
Coloana vertebrală e dură,
Un lichid vital morţii
Iese din nara ei dreaptă
Şi te bântuie fiorii
Lasă-ţi fumul să-ţi iasă pe gură,
Lasă gura să mişte
Bucăţile aruncate din mine,
Lasă gheaţa, minte!
Acele înfipte în vene, adânc,
Te duc târâş visând.
Şi odată te cobori în lung
Şi râzând, sugrumi…
Ia sfoara putrezită şi pune-o,
N-o mai lasa levitând,
N-o mai lăsa să zacă în atmosferă,
N-o mai ierta!
28 ianuarie 2007
