Archive for Decembrie, 2005

Nu pieri!

Vineri, Decembrie 23rd, 2005

Într-o candelă aprinsă
Mă oglindesc şi eu
Şi mă uit la tine-n taină
Aşa am să te privesc mereu…

Singur stau şi mă-ntreb
Cum e să fi întreg?
Mâinile-mi ridic la cer
Deşi nu cred, eu sper.

Stai şi mă priveşti,
Eu în genunchi mă pun
Şi strig a disperare
Către cel Preabun.

Cer îndurare
Să mă simt împlinit
Prea mult am greşit
Şi-acum vreau să scap de pierzanie.

Stropi de rouă
Cad pe obrazul meu
Şi cu-n ochi obscur şi greu
Tu mă priveşti a ură.

Cu maini albe de mătase
Tu mă mângâi
Parcă ar fi o despărţire
Între doi păgâni.

Unde este caldura,
Cele două petale de trandafir,
Mireasma zilei de ieri
Le-a înlocuit cumva ura?

Ridică-mi pânza albă
Să-mi vezi chipul sorbit de umbră
Ţi-aş mai spune atâtea cuvinte
Dar pentru tine acum par vechi şi prăfuite.

Pe sub geana plânsă de atât amar
Îţi vad adevăratul chip,
O privire-ntunecoasă şi-un zâmbet rar.
Şi aşa, încet-încet mă pierd…

Nu-mi stinge candela!
Ci ţine-o aproape de inima ta
Dacă ea piere
Am să pier şi eu odată cu ea.

(23 decembrie 2005)

Priviri funebre

Joi, Decembrie 15th, 2005

Sub tot ce e pustiu
Se ruga un călugăr
Lângă un mic sicriu
Plutea lin un nufăr

Stropi de ploaie picurau
Peste gânduri răsfirate,
Peste tinere suflete
Ce-n curând plecau.

Mult am mai umblat,
Mult am mai visat.
Acum se înalţă
Ducand cu ei speranţa

Peste mări adânci şi reci
Vei vrea şi tu să treci,
Dar nu vei putea
Decât atunci când vei pleca.

De te uiţi în oglindă
Nu te vei mai vedea
Caci dac-ai plecat în taină
Nimic nu mai poţi schimba.

(12 decembrie 2005)

Atâtea…

Vineri, Decembrie 9th, 2005

Un suflu greu m-apasă
L-aş îndepărta, dar nu pot
Căci toată lumea visează,
Numai eu nu pot…

Aş vrea să-ţi fiu alături,
Să ştiu ce simţi acum.
Ţi-aş scrie multe rânduri
Acum, la capăt de drum.

Dar, nu mai pot.
Sunt departe de tine
Acolo, unde peste tot
Bate o veşnică lumină.

De întors, nu mă mai pot întoarce
Tu stai într-un colţ, iar eu în altul
Dar nu uita: Timpul trece…
Nu-ţi fă griji! Îţi va veni şi ţie rândul

Cândva… odată
Nimic nu va mai fi
Eu voi fi pierdută
Şi tu nu vei şti…

Când mă cauţi, strigă-mă
Şi am să vin
Am să te strâng de mână
Deşi nu simţi, eu te ţin…

9 decembrie 2005

Pe mormânt

Marţi, Decembrie 6th, 2005

Că-i zi sau noapte
Stau şi-mi plâng regrete
Sub pământul greu şi umed
Stă al meu trup putred

Lipesc acele cuvinte
De pe ale lor buze, dezlipite.
Vântul îmi alină durerea
Şi-şi caută loc în inima mea

Locuind în umbra morţii,
Aştept să bată lumina eternităţii,
Să cadă peste-al meu locaş
Făcându-mă şi pe mine părtaş.

Ceasul mi-o sunat de mult,
Dar clopotul bate neîntrerupt-
Căci cu paşi repezi mă îndrept către tine
Şi simt cum totul sub mine se mişca repede.

Aştept să vină măcar cineva,
Căci nu mai suport singuratatea -
Destul că stau între patru pereţi
De ce nu veniţi?!

Flori pe pieptul meu nu mai există,
S-a ocupat vântul să mă acopere în frunză.
Numai pe el îl mai simt,
Deşi mi-e foarte greu sa uit…

Cât timp voi mai sta
Aici, în izolarea mea?
Un sărut aş vrea să mai simt
Pe-al meu piept de ciment.

N-am murit!
Sau m-aţi uitat cu toţii?
Aici, lângă voi sunt…
Mă aude cineva sau şi voi dormiţi?

(6 decembrie 2005)

Online acum:
   website counter  

Sa pastram 
Romania curata!

sustin blogosfera feminina